Enghi: lupul Câinilor Cer

Capitolul 2

Fratii mei. Unde sunt? Abia au plecat si au disparut. Trebuie sa-i gasesc. Daca îi prind vulpile îi vor omorî.  Trebuie sa îi aduc înapoi.
  Alerg prin icaierare si incerc sa nu ma uit cum familia mea este ranita. Din fericire nu ma observasera pentru ca erau prea ocupati sa se omoare unii pe altii. Alerg cat de repede ma tin picioarele. CA IN VIS! Dar in vis fugeam sa ma salvez. Acum incerc sa-i salvez pe fratii mei. Oare are legatura visul meu cu intamplarea asta? Atuci de ce sunt atat de multe diferente? Sigur inseamna altceva. Dar ce? "O, Lupi Cer ajutati-ma. Ce ati vrut sa-mi trimiteti prin acest vis?"
STOP! Ma opresc brusc si îi vad pe fratii mei incoltiti de doua vulpi. Sunt terminati. Nu îi pot ajuta. Sunt singur si in plus doua vulpi inseamna patru de mine. Plus ca sunt foarte puternice, iar noi nu avem nicio sansa daca ne luptam cu ele. Nu stiu ce sa fac. LUPOAICA MAMA! Unde e? Trebuie sa ne ajute. Am vazut-o pe Lupoaica tinuta de o vulpe. Atunci Alfa sari pe ea si o doborî. DA! Acum poate sa ne ajute. NU! In timp ce eram atent la Lupoaica Mama, una dintre vupi îl scutură pe fratele meu pana nu mai putu sa se ridice, apoi il puse jos si facu la fel cu sora mea. Am strigat cat de tare puteam, chiar daca ma auzeau si vulpile:
  -MAMA!
  Cand am strigat, imediat a intors capul spre mine si a venit in cea mai mare viteza spre vulpile care îi scuturau de viata pe fratii mei. Ea impreuna cu Alfa le muscau si zgariau pe vulpi. Da! Vulpile incepeau sa oboseasca. O sa renunte. Alfa doborî o vulpe la pamant si îi musca coloana pana cand pocni. Apoi se napusti pe vulpea care o musca pe Lupoaica Mama de ceafa incat îi dadea sângele. Daca ei se luptă cu vulpile, fratii mei unde sunt. NU! Îi vedeam intinsi pe pamant fara sa se miste. Au murit?
Dintr-o data se aude vulpea Alfa:
-Retragerea! Retragerea!  Nu merita acest teritoriu.
  In acel moment toate vulpile ramase in viata se pierdura prin padurea deasa.
  -S-a terminat! spuse Lupoaica Mama usurata.
  -Mama...  o strig cu lacrimi in ochi.
   Veni la mine si îi vazu pe fratii mei.
   -Mai respira? intreb eu.
   Se apropie cu fata de trupurile lor si incep sa-i curga șiroaie de lacrimi pe fata. Atunci sopteste:
  -Nu.
   In acel moment lăsă capul pe spate si urlă la cer urmata de mine, si dintr-o data toata haita îi jelea pe fratii mei care au fost omorâti de vulpi din cauza faptului ca nu au ascultat de Lupoaica Mama.
Mai tarziu am dus trupurile de vulpi moarte pe camp sa le manance ciorile iar pe fratiorii mei i-am pus sub un tufis plin cu flori colorate, pe pamantul moale acoperit cu muschi si frunze. Toata haita ne-am adunat in jurul tufisului si am inceput sa-i jelim si sa urlam la Lupoaica Luna.
   Se insera si vânătorii se intoarsera cu cativa iepuri si doi popandai. Eu si Lupoaica Mama nu aveam pofta de mancare asa ca am sarit peste cina.
M-am dus in fundul barlogului si m-am incolacit in locul unde cu o noapte inainte ma incalzeam alaturi de fratiorii mei. Acum mi-e frig si nu mai am pe nimeni sa ma incalzeasca. Lupoaica Mama se aseza langa mine si ma aduse strans la pieptul ei, apoi ridica privirea la cer si sopti:
-Multumesc Lupoaica Luna ca nu mi-ai luat toti puii. Macar mi-a mai ramas unul.
Apoi isi coborî privirea catre mine, cu ochii inlacrimati, si ma linse pe cap. Mi-am pus capul langa pieptul Lupoaicei Mame si am inchis ochii. Vroiam sa adorm si sa ma trezesc alaturi de fratiorii mei, sa fi fost doar un cosmar. Dar nu. Era adevarat. Fratii mei murisera, iar eu nu am putut sa-i salvez. Nu am putut sa-i salvez! Nu am putut sa....! Apoi am adormit.