Spune-mi ce visezi

Capitolul 1

Capitolul 1

Cineva o urmărea. Citise despre hărţuitori, însă aceştia aparţineau unei lumi diferite, pline de violenţă. Nu avea nici cea mai vagă idee cine putea fi, cine voia să-i facă rău, încerca din răsputeri să nu se panicheze, însă în ultima vreme somnul îi fusese bântuit de coş­ maruri insuportabile şi se trezise în fiecare dimineaţă cu un sentiment oribil că se va întâmpla ceva foarte tău. „Probabil că totul e numai în mintea mea“, se gân­ di Ashley Patterson. „Muncesc prea mult. Am nevoie de-o vacanţă.“

Se întoarse ca să se studieze în oglinda ei din dor­ mitor. Văzu imaginea unei femei de aproape treizeci de ani, îmbrăcată îngrijit, cu trăsături nobile, o siluetă subţire şi ochi căprui inteligenţi şi plini de nelinişte.

Avea o eleganţă ascunsă, un farmec subtil. Părul ei închis la culoare îi cădea uşor pe umeri. „Urăsc felul în care arăt“, se gândi Ashley. „Sunt prea slabă. Trebuie să încep să mănânc mai mult.“ Se duse în bucătărie şi începu să pregătească micul dejun, forţându-şi mintea să uite de lucrul acela înfricoşător care se în­ tâmpla şi să se concentreze la prepararea unei omlete pufoase. Porni cafetiera şi puse o felie de pâine în prăjitor.

Zece minute mai târziu, totul era gata. Ashley puse farfuriile pe masă şi se aşeză. Luă furculiţa, se uită lung la mâncare pentru o secundă, după care clătină din cap a disperare. Frica îi anihilase apetitul.
„Asta nu poate continua“, se gândi ea mânioasă. „In­ diferent cine este tipul ăsta, n-o să-l las să-mi facă asta. Nu şi gata.“

Aruncă rapid o privire la ceasul de la mână. Era timpul să plece la serviciu. Se uită în jur la apartamen­ tul atât de familiar, ca şi cum ar fi căutat un fel de liniş­ tire. Era un apartament pe Via Camino Court, frumosmobilat, cu un living, dormitor şi o cameră de lucru, baie, bucătărie şi o toaletă pentru oaspeţi.

Locuia aici în Cupertino, California, de trei ani. Până acum doi ani, Ashley se gândise la locul acesta ca la un cuibuşor confortabil, un adevărat paradis. Acum se transformase întro fortăreaţă, un loc în care nimeni nu putea intra să îi facă vreun rău. Se duse la uşa de la intrare şi exami- nă încuietoarea. „O să pun să-mi monteze o încuietoare antiefracţie mai complexă“, se gândi ea. „Mâine.“

Stin­se luminile, verifică să se asigure că închisese bine uşa după ea şi luă liftul până la garajul subteran.
Garajul era pustiu. Maşina ei era la şase metri distan­ ţă de lift. Se uită în jur cu grijă, după care fugi la maşină, se strecură înăuntru si încuie portierele, cu inima bătân- du-i cu putere. Se îndreptă spre centrul oraşului, sub un cer întunecat, ce prevestea parcă ceva rău.

La meteo se spusese că va ploua. „Dar n-o să plouă“, se gândi Ashley. „O să iasă soarele. O să fac o înţelegere cu tine, Doam­ ne. Dacă n-o să plouă, înseamnă că totu-i în regulă, că totul a fost doar în închipuirea mea.“

Zece minute mai târziu, Ashley Patterson mergea cu maşina prin centrul oraşului Cupertino. încă era co­ pleşită de miracolul transformării acestui mic colţ din Santa Clara Valley şi de ceea ce devenise. Aflat la opt­ zeci de kilometri sud de San Francisco, acesta era locul de unde începuse revoluţia în domeniul calculatoarelor şi fusese adecvat poreclit Silicon Valley.

Ashley era angajată la Global Computer Graphics Corporation, o companie relativ nouă, de mare succes, ce şe dezvolta rapid şi avea două sute de angajaţi.

In timp ce Ashley întorcea şi intra cu maşina pe Silverado Street, avu sentimentul acut de nelinişte că individul acela este în spatele ei, urmărind-o. însă cine era? Şi de ce? Se uită în oglinda retrovizoare. Totul părea normal.
Fiecare instinct al ei îi spunea însă contrariul.