I'm just a kid

2. Încă 15 minute

-Aliicee!!!

-Da mamă acum cobor! 

Am fugit atât repede încât am călcat greșit pe o scară și m-am trezit pe jos. Nu am simțit nicio durere așa că m-am ridicat imediat și iar am căzut. Acum mă durea .Nu-mi mai puteam mișca piciorul de durere acum. 

-Scumpa mea, ce ai făcut? mă întrebă îngrijorată mama. 

-Ce ți se pare că fac? Mă dau cu preșul ! Vrei și tu? 

S-a apropiat de mine și m-a pus pe canapea. Am ridicat pantalonii să îmi văd glezna care începea să se umfle și să se învinețească. 

-Deci de ce m-ai strigat, mamă? 

-Nu contează asta acum, trebuie să mergem la spital. 

-SPITAL? nu, nu, te rog nu la spital! Nu mă duce acolo! O să îmi facă injecții și o să îmi bage pe gât pastile ! 

- Te-ai lovit la picior,  doar o să se uite. 

M-a ajutat să urc în mașină, cu un singur papuc . Am văzut atâtea filme, în general, la spital, oamenii erau în comă, puși la aparate sau alte cele. Dar mama a spus că doar o să se uite, nu? Și mama are mereu dreptate, nu?!

-Mamă, cred că mă simt mai bine. 

-Serios? ce te face să crezi asta? 

-Păi, drumul, mașină, gândul la spital. Nu mai bine stau acasă, în pat și mă relaxez? 

Nu mi-a răspuns, așa că am decis să o iau ca pe un nu. 

Chiar când am ajuns la spital sosea o ambulanță cu mulți răniți, se pare că vom avea de așteptat. Doamna de la intrare a completat o fișă - cred că așa se face la pacienți, și am așteptat pe hol cam 15 minute până a venit o doctoriță să mă ducă la radiografie.În fața mea erau încă 5 persoane, bănuiesc că tot pentru radiografie erau aici. Am așteptat cuminte încă 15 minute, deși piciorul mă durea îngrozitor, până când a venit rândul meu.

Am intrat, o altă doctoriță mă întreabă câți ani am și îmi spune că cineva trebuie să semneze că nu sunt însărcinată - ce prostie! cum să fiu însărcinată la 14 ani? eu nu! mă rog, am chemat-o pe mama care a semnat apoi mi-a făcut radiografia și apoi a trebuit să mai aștept alte 15 minute pentru a scoate radiografia - ce greu evoluează spitalele astea! După ce am primit radiografia am mai așteptat încă 15 minute să ne vadă un doctor. Da, știu, o să ziceți că tot 15 minute aștept, dar e adevărat. Piciorul meu se umflase rău de tot și îmi era și frică să mă uit la el. După o oră de plimbat prin spital, am intrat în sfârșit să mă vadă un doctor. Era un om bătrân, cu părul alb-gri, cam cât mine de statură, îmbrăcat într-un halat curat care îmi amintea că sunt într-un spital și că nu e de glumă.

 -Cum te cheamă? 

 -Alice. 

 -Și ce ai pățit, Alice? 

 -Am căzut pe scări în casă și m-am lovit la gleznă. 

 -Când ai căzut? 

 -Cam acum o oră jumătate, cred. 

 Se apropie cu scaunul cu roți - scaun de birou de mine. Se vede că îi era și lene să se ridice în picioare. Mi-a spus să mă descalț și să îi arăt glezna. Era toată vânată și când am văzut mi-am dus mână la ochi. 

-AUUU!!!

Am început să urlu când am simțit că mi-a apăsat pe picior. 

S-a dus înapoi la biroul său și s-a uitat la radiografie. 

-Nu ai leziuni grave, cred că ai o ușoară entorsă. Poți să pleci acasă, nu îți voi pune piciorul în ghips, dar trebuie să stai în pat și să te relaxezi iar dacă în o săptămână nu îți trece să te întorci. 

Am ieșit de la doctor și m-am dus la mama. 

-Ei, ce a zis? 

-Nu o să îmi pună piciorul în ghips dar o să trebuiască să stau în pat și să mă relaxez. 

Am mers înapoi în mașină și am pornit spre casă. Când am ajuns am întrebat-o pe mamă: 

-Ce ai vrut să îmi spui? 

-Carla mi-a zis că vrea să vină la tine, dar am sunat-o apo iși i-am zis că suntem la spital. 

-Acum poți să îi spui să vină, oricum nu am ce face și nu am văzut-o de o săptămână. 

-Bine, o să o sun. 

M-am dus sus, m-am trântit în patul meu dezordonat și am deschis laptopul. Primele lucruri pe care le-am făcut au fost să intru pe messenger și pe facebook.  

Am căutat un joc, nu am mai jucat ceva de vreo 2-3 ani, când era HI5. Da, HI5!va mai amintiți? cei care nu își amintesc, era un fel de facebook mai demodat să zicem... Pe atunci mă jucam Barn Buddy, eram nebună. Dacă nu intram o zi pe el trebuia să anunț pe cineva să intre să îmi culeagă plantele înainte să mi le fure cineva.  

Deodată a apărut ceva pe ecran, pe messenger. Era Sam : 

Sam : Alice, ce faci? Îmi e așa de dor de tine și de colegi, aș vrea să ieșim undeva. Defapt, nu ai vrea să vii la mine? 

I-am povestit ce s-a întâmplat și că nu pot să vin la ea. 

Sam: dar aș putea veni eu, nu? 

Alice: da! poți să vii, și să îți întrebi părinții dacă poți să dormi aici 

Sam: sigur, mă duc să îi întreb, dar sunt sigură că voi avea voie fiindcă e deja 8 seara 

         au spus că pot să dorm la tine și că mă aduc cu mașina

Alice: bine, ne vedem aici 

Am mai stat puțin uitându-mă la laptop ca și cum mă așteptam să se întample ceva. M-am uitat pe geam după ce am mai verificat facebookul și am văzut-o pe Sam....și pe Carla! ooo, am uitat că vine și Carla. Vom face o petrecere în pijamale, va fi a doua mea petrecere în pijamale iar prima a fost tot cu Carla deci ne vom distra. Sunt sigură că nu vom adormi prea devreme. M-am îmbrăcat repede în pijamale, că doar așa se face la o petrecere de genul ăsta, mi-am prins părul într-o coadă, mi-am luat șlapii cu iepurași roz și am ieșit să le întâmpin. 

 Scuzați-mă că e scurt... nu mă pricep să scriu dar sper să vă fi plăcut. Poate vă așteptați să se inatmple altceva, și eu aș fi vrut să fie altfel dar nu prea am știut ce să spun... Mi se pare că am făcut o prostie că am început să scriu o poveste fiindcă nu sunt obișnuită. Totuși aș vrea să continui, poate iese ceva. Dacă am greșit ceva, dacă aveți sfaturi sau idei vă invit să lăsați comentarii. 

 Și apropo chestia aia cu încă 15 minute e adevărată, mie mi s-a întâmplat cam acum o luna, așteptam 15 minute, încă 15 minute și tot așa. Într-un moment am vrut să plec acasă dar am mai rămas.  :)