Am ieşit din casă repede şi le-am văzut pe cele două salutandu-se deşi nu ştiau niciuna că o să se întalneasca aici şi mai ales că o să stăm împreună noaptea asta.
-Heey! spuse Sam şi veni să mă ia în braţe
-Heey! am spus şi eu şi i-am răspuns la îmbraţişare. Haideţi în casă!
Am intrat toate în casă şi am urcat la mine în cameră. Camera era dezastru, dar nu contează, probabil aşa e şi la ele şi la aproape oricine altcineva. Jumătate din pătura nu mai era pe pat ci pe jos, pe birou erau de toate, şi chiar de toate, nu vreau să vorbesc despre ce era fiindcă vă îngrozii. Se pare că iar nu avem menajeră fiindcă s-a săturat si asta de mizeria de aici. Praful era imens iar covorul era plin de păr. Trebuie să îi spun mamei să îmi cureţe puţin camera sau să angajeze o altă menajeră.
Să revenim la realitate, Carla şi Sam au început să sară de nebune prin pat, se pare că nu le deranjează dezordinea. Mă gândeam ce aş putea să fac in noaptea asta cu ele, fiindcă nu pot să le las să doarmă devreme. Până când mă gândeam la ce să fac Carla era deja ca acasă şi se pare că s-a gândit ea înaintea mea . Cele două au luat o pungă mare mare de tot şi au împrăştiat tot ce era înauntru pe jos. Păpuşi!
-Ne jucăm cu păpuşile? Le întreb
-Da! Au spus amândouă.
Nu mă aşteptam să le placă ideea, cel puţin nu lui Sam.
-Eu o iau pe Ariel! a spus Carla.
-Bine, eu o iau pe Stefi.
-Pot sa iau două? intervine şi Sam
-Atunci luăm toate două.
-Eu o mai vreau pe Belle , vreau păpuşi numai de poveste!
-Eu o vreau pe Barbie şi pe prietena ei brunetă. zise şi Sam
-Jess şi Stefi rămân ale mele atunci.
-Prieteni nu au?
-Ken e singurul băiat care mi-a rămas întreg si Jess şi Stefi nu au nevoie de iubiţi.
-Ken e al lui Barbie! strigă Sam şi mi-l luă pe Ken din mână.
Am început să aşezăm casele, aveam fiecare casa ei, dar unele erau puţin, puţin mai mult distruse. Hainele le-am împărţit fiecare egal.
Ne-am jucat cam o oră, după care am plecat să mâncam, deşi era târziu. Mama era în camera ei ai probabil nici nu ne-a auzit când am coborât şi când Sam s-a împiedicat şi a ţipat puţin. Frigiderul era plin cu de toate cele, de la şuncă şi salam până la supă de legume sau pireu de cartofi. Mama are tot timpul din lume să gătească şi nu voia să mă asculte când îi spuneam să angajeze o bucatareasă. Am luat la întâmplare o oală şi am aşezat-o pe masă. Carla a venit repede să o deschidă şi am văzut un zâmbet pe faţa ei când a descoperit că o să păpăm cartofi nature şi poate şi puţină carne, pe care Carla o adoră.
-Yummy!
Am luat trei farfurii şi le-am dat la fiecare să îşi pună pentru ea.
Am început să molfăim şi masa a rămas ca după o bătaie cu mâncare, dar am lăsat-o aşa, o las pe mama să descopere "cadoul meu".
Am urcat înapoi în camera mea şi am strâns păpuşile apoi am căutat altceva să mai facem. Am rămas fără idei aşa că am deschis calculatorul. Poza de pe ecran era cu mine, poza mea preferată. Carla mi-a făcut-o cam acum două luni şi de atunci o păstrez acolo. Părul meu era coafat diferit pentru că înainte cu o zi am fost la o nuntă şi îmi plăcea atât de mult şi nu l-am stricat. Culoare părului era mai deschisă, aproape blond, din şaten deoarece soarele era atât de strălucitor în parc atunci când a făcut Carluca poza. Ochii îmi erau căprui strălucitori , cum sunt de obicei la lumină.
Să revenim iar în lumea reală, Sam se uita la mine ca la o nebună în timp ce priveam fotografia.
-Ce faci? întrebă parcă sigură că nu o să îi răspund şi a fost surprinsă când a văzut că mă mişc.
-Pun muzică. Ce ţi se pare că fac?
-Priveai aşa intens poza aia, aproape credeam că ai adormit iar cu ochii deschişi.
-Ţi-am spus că am fost obosită şi nu prea era interesantă ora de biologie.
-Dădeam test!
-Bine, hai să dansăm. Unde e Carla? Am spus ştiind că nu are ce să caute în baia mamei.
-A zis că merge la baie.
-La baia mea sau cea comună?
Chiar când am închis gura Carla a intrat în cameră, dar nu m-am mai obosit să o întreb unde a fost şi nu prea mă interesa.
Am pus muzică şi am început să dansăm, să cântăm adică urlăm, şi tot asta am făcut cam o oră jumate, apoi am pornit televizorul şi ne-am uitat la un film cu animale care vorbeau, defapt cu un om care înţelegea ce vorbesc animalele şi pe la ora 1 noaptea am adormit toate.
.................
Dimineaţa eu am fost prima care s-a trezit şi m-am chinuit câteva minute să le trezesc tot soptind sau urlând si sărind, gâdilându-le şi pişcându-le. Am coborât în bucătărie. Mama îşi bea cafeaua zâmbind, probabil o să îmi spună câteva după ce pleacă. Am mâncat cereale, am mai stat puţin cu mama şi fetele vorbeau diverse cu ea, eu nu prea eram atenta, dar am intervenit apoi:
-Haideţi în cameră fetelor.
Am mers sus şi din partea biroului se auzea o melodie şi eu am început să dansez.
-Da mama, a răspuns Sam la telefon, deci telefonul era... bine mama, mă pregătesc şi te aştept. Să îmi dai un beep.
Sam şi-a aranjat părul negru într-un coc, şi-a luat haina subţire pe ea şi am coborât amândouă jos, unde am văzut maşina mamei lui Sam. Mi-am luat la-revedere de la ea şi am intrat înapoi în casă unde am văzut că şi verişoara mea se pregătea să plece.
-Eu plec, ne mai vedem!
-Paaa!
Am urcat sus şi m-am trântit în pat.
-Deci asta a fost petrecerea.
Mi-am amintit că trebuia să mai scriu în jurnal, voiam să îmi amintesc de asta când o să recitesc.
***Cum vi se pare? L-am scris pe telefon si s-ar putea să am greşeli, să îmi spuneţi (dacă se oboseşte cineva sa citească) dacă găsiţi greşeli şi corectez. Aştept păreri oricum!***
CITEȘTI
I'm just a kid
Novela JuvenilAlice, fata şatenă de 14 ani încearcă să rămână încă un copil, să nu se maturizeze. "Sunt doar un copil, nu? și vreau să îmi trăiesc copilăria din plin" scrie ea în juralul primit de la mama sa. Dar poate ea să rămână tot un copil după atâţia ani d...