Cine vrea sa citeasca?

Diamanta

După câteva minute am și plecat din parcul Babetului și mă duc acasă. Vreți să vedeți cum arata casa mea? Uite ce frumoasa e:
A, pardon, acum mi-am adus aminte... Nu pot sa fac poza cu telefonul asta. E primul model de Nokia. E de când lumea, mai bine zis, de ieri. Atunci l-am cumpărat. Nu mai știu cat am dat pe el. Nu știu banii. Cred că m-a și furat ăla. Bun... Pai acum, hai să vă spun ce mașina am:
DACIA 1300!!!
E cea mai buna mașina pe care am avut-o dintre toate! Și singura... Părinții mei au găsit-o pe strada abandonată, dar hai sa nu intram in detalii.
Am intrat frumos in casa  și m-am băgat în pat cu câinele meu vagabond găsit în câmp cu burta in sus și cu limba scoasă. Mă urăște. Nu mă suporta. Mă musca și nu suporta sa mă vadă. Cred că îi plăcea o grămadă acolo, în câmp... Buuuuun! După aproape două ore, o văd pe pitipoanca aia cu care m-am întâlnit în parc. Avea un BMW auriu cu geamuri fumurii in spate, scotea un fum negru, și mergea cu 130 la ora. Stătea chiar în casa de vizavi de mine!!! Nu pot sa cred! Dar nu am mai vazut-o niciodată! Parcul era la 200 de metri de casa mea si de casa ei, și totuși mergea cu mașina... Avea o casa IMENSA. Cu geamurile super mari, cinci etaje, acoperiși auriu cu argintiu și cu sclipici roz, pereții erau din bronz, și mai presus, avea și mansarda.
A ieșit din mașină îmbrăcată la fel ca înainte. Am uitat sa va spus că avea un rimel negru care îi ajungea până la calcaie, și era efectiv oribila. Am aflat de maică-mea că o chema Diamanta.  Un nume oribil de tigan coclit.