Cine vrea sa citeasca?

Am aflat!

Acum că sunt foarte curioasa de ce mi-a spus sora mea, vreau, normal, sa și aflu.
Merg liniștită spre bucătărie ca să mănânc cina, unde toti frații mei și surorile s-au strâns. De abia dacă avem loc la o masa. Unii mananca și în cotețul câinelui, alții pe jos, alții la vecini... Dar ce mai contează? Important este că au gurile noastre ce sa mănânce.
La masa, liniște. Nu vorbea nimeni cu nimeni și nu se auzeau decât furculitele, și alea împrumutate de la pisică. Câteva persoane erau triste. Altele plângeau... Eu in schimb eram confuza. Așa că am intrebat- o pe mama ce de întâmplă:
- De ce plâng surorile mele?
- Nu ai auzit? Spuse ea suspinand. Nu ți-ar spus Sorina?
- Pai eu nici nu știu cum le cheamă. A venit o fata la mine și a vrut să îmi spună, dar nu am auzit...
- Ne mutam, spuse mama.
- CE ? DE CE? DAR MIE IMI PLACE AICI, SI NU VREAU SA MA MUT, M-AM OBISNUIT SI...
- Gata, gata! Pur și simplu ne mutam. Nu avem bani sa ne plătim datoriile și așa că ne vor lua casa și mobila. Avem infinit copii și nu putem să mai avem grija și de casa, nu mai putem plati datoriile și așa mai departe, acum ai înțeles?
... Nu mai stiam ce sa zic. Am plecat repede din bucătărie spunând că nu îmi mai este foame, și m-am dus plângând în camera mea. Ciudat. Nu mai era nimeni acolo.

...