Daca urci, in timp ce eu cobor ,
in zburataceala marunta a vorbelor ,
bolovanisul indoielilor
s-ar topi sub pasul intelegerii ?
Daca lumina se ridica
schiopatand, gemand si oftand ,
iar intunericul se agata de inauntrul ei ,
am gasi justificare
nemiscarii in sine ?
Daca as fi cum nu sunt ,
vanzator ambulant de greseli si pacate,
as gasi un neunde care sa m-astepte ,
care sa ma incapa,
in care firescul sa nu moara
la primul cuvant gol de teama ?
Ardere si scrum... Ignorabimus !
