"Speranța vede invizibilul, simte intangibilul și împlinește imposibilul."
13.05.2004
Mă așez plictisit pe marginea blocului nu prea înalt și încep să analizez fiecare om ce trece zâmbăreț pe stradă. Oftez și îmi pun mâinile pe lângă corp, lăsându-mi corpul mai în față. Cândva am fost și eu atât de fericit.
Îmi fixez atenția pe o fată micuță ce se uita derutată în jurul ei. Îmi ridic o sprânceană și îmi trec mâna prin păr. S-a pierdut cumva de părinții săi? Își ridică capul, iar inevitabilul se produce: ni se intersectează privirile. Îmi măresc ochii și mă înec cu propria salivă. Îmi scutur capul și îmi cobor din nou privirea, dar fata a dispărut. Mă ridic în picioare și mă uit disperat după micuța ființă. Sar de pe bloc și în mai puțin de o secundă ajung jos. A fost doar o iluzie? Nu se poate.
— Nu are sens! Era fix aici acum un minut, îmi masez locul dintre sprâncene cu două degete. Bineînțeles că doar mi-am imaginat. Ce șanse erau ca cineva oarecare să mă poată vedea? Ar fi fost prea frumos.
Îmi mușc buza inferioară și mă întorc pe bloc, întinzându-mă. Ce-i cu sentimentul ăsta? La naiba! De ce am sperat să fie adevărat? Mintea mi-a jucat singură o festă. Incredibil.
✅
O nouă mirobolantă creație. M-aș bucura de niște păreri. 💖
CITEȘTI
Între cele două lumi
Spiritual⏳Suferință.⌛ Noi, oamenii normali, avem mereu etape ale vieții în care pur și simplu suntem ignorați de toată populația umană, asta făcându-ne să ne închidem în noi. Dar, bineînţeles că aceste etape pot zbura pe lângă noi foarte repede sau din păcat...
