19 iunie
Dragă Ad,
Nici eu nu mai ştiu ce să cred. Ar, fi, îndradevăr, nedrept să ştiu unde locuieşti. Aş putea, foarte uşor, să aflu cine eşti. Nu, nu este corect. (Dar nu este corect nici ca tu să ştii cine sunt şi eu să trăiesc în beznă). Dar tu ar trebui să ştii unde stau eu, nu? În magherniţa aia de bloc nou de pe Traian. Îţi voi lăsa scrisorile în cutia mea poştală. Te rog să faci acelaşi lucru. Îţi las o copie a cheilor în plic.
Ah, poeziile mele. Nu sunt mare lucru. Nici nu le gândesc prea mult. Profa de română când mă vedea cum le scriu în mai puţin de douăzeci de minute se speria şi trăncănea ceva despre eminescu care le gâdea. Şi două minute mi târziu îmi spune cât de geniale sunt! Urăsc când nu se pot hotărî. Doamne, aş vrea să îşi cumpere o viaţă de pe eBay (Ştii cântecul ăla de la Wierd Al?). Ar fi frumos să mi le trimiţi. Promit că le voi citi şi ţi le voi trimite înapoi
Tu ai căzut? Nu m-am putut întoarce. Tipa aceea, M., a hotărât că ea este cea mai importantă pentru mine. Îmi pare rău că nu te-am văzut. Acum că ştiu că ai fost atât de aproape îmi vine să mă bat singur. Te rooog, nu mă mai ţine în atât suspans. Mă roade curiozitatea de mor.
Nici nu mai ştiu despre ce să vorbim. Poate că dacă aş ştii mai multe despre tine, m-aş putea îndrăgosti. Pari o persoană al naibii de drăguţă, Ad. Ştiu o fată Ade. Pot să îţi spun aşa? Îi iubesc numele.
Cred că îmi place de ea. Dar nu am curajul să îi spun asta. Ea este o tipă atât de cool. Nu s-ar uita la mine niciodată (aici vorbeşte modestia din mine, ieri îi ziceam lui Jorje că numai la mine s-ar uita dacă aş vorbi cu ea). Mă rog, mă iau drept ratat în comparaţie cu tipii de la Meşotă cu care stă ea.
Ştii, nu ştiu de ce am senzaţia că ţie pot să îţi spun orice, Ad. Eşti ca prietenii aceia imaginari de la cinci ani. Poţi să ai încredere în ei oricând, cu orice.
Am început să ascult o melodie care, mai nou, mă obsedează. Ştii, nu le-aş spune asta niciodată colegilor mei. Deaia au acceptat că eu nu voi asculta sub nicio formă altceva decât rock-ul şi rock-pop-ul meu. Mă urăsc pentru asta. Revenind la melodie. Te-aş ruga să o asculţi. Vreau să ştiu ce crezi. Este de pe coloana sonoră a unui serial coreean (deja ţi-am tăiat întreb curajul?), „What Should I Do” de la Jang Geun Suk. Te rooog frumos să o asculţi. Am senzaţia că părerea ta contează mai mult decât a oricui altcuiva.
Oare cumva devi acel gen de persoană indinspensabilă pentru mine?
Toate cele necesare iubirii,
idiotul Ro.
