Marcel (Harry Styles si tu)

Capitolul 5.

Capitolul 5.

Am decis sa plecam acasa la Harry. Anne ma invitat la cina. Din cate am observat, Harry are o sora mica de 3 ani, Susan. Inainte de cina, am deci sa iesim noi doi putin afara, incaltandu-ma, Harry isi lua palaria neagra pe care am scos-o din masina si mi-o pune peste cap.- chiar si asa, imi este super mare- ii spun. Se limiteaza la un simplu ras ragusit.

Din cate am vazut, a ramas aceeasi casa, nimic schimbat. La intoarcere, dupa multe rasete si amintri aduse in vorba, intram in casa. Pe fundal se auzea vocea Annei, cantand in bucatarie. Un mic chicot mi-a iesit pe gura, facandu-l pe cretul de langa mine sa zambeasca. Ea mereu canta, ba mai mult adora iar asta mereu ma facea sa ma intreb: Pe Harry de ce nu l-am auzit niciodata cantand? El isi scoate mainile din buzunar, aranjandu-si parul. O face foarte des.

Anne a iesit din bucutarie cu un sort pe ea, inca, cantand o piesa de la The Beatles. Privindu-i mainile, cum se scurg multe picaturi de pe degetele ei, imi da de inteles ca a spalat vasele. Insa spre deosebire de fiul ei, ea nu s-a schimbat deloc. A ramas cu aceeasi noanta de negru a parului cu onduleuri largi, iar ridurile ei sunt inexistente. Isi ridica ochii asupra mea, apoi asupra lui Harry si din noi asupra mea.

-Cred ca ti-am mai zis ca voi doi ati face un cuplu frumos.- Harry incepu sa suspune, iar eu razand am alergat in bratele ei. -Ce mai faci scumpa? Cum a fost pe afara?- intreaba, prinzandu-ma de obraji.

-Putin racoare, dar OK. Bine, dumneavoastra?-

-In lumea mea, din nou." O privesc cu un suras.

-Haddy!- O voce plina de energie ne atrage atentia spre scari.

Sora lui Harry, cu parul ei lung si inchis ca al lui Harry, niste ochi mari. Micuta, care din cate se pare era in perioada in care invata sa vorbeasca. Avea o rochita de un albastru inchis, iar in mana tinea o papusa. Harry se inclina, fetita fugind si fiind gata sa sara in bratele lui. Ochii lui se indrepta la mine.

-Uite, Susan. Ea este (P/T).- Spuse Anne, micuta zambind.

-Haddy are poze cu tine in camera lui.- Spuse. -Asa e Haddy?-

-Eh... Da.- Raspunde Harry prinzand culoare in obraji, zambindu-mi literalmente.

-Esti mai frumoasa in realizate.- Micuta se exprima cu greu.

-Multumesc- Spun timida. -Si tu esti foarte frumoasa.- Incepu sa rada, punandu-si mainile pe fata.

-Haide-ti sa cinam.

Era incredibil cum, Anne inca isi amintea mancarea mea preferata, pui cu migdale. Am inceput sa vorbim despre cei trei ani care au trecut, ceea ce am facut in tot acest timp. Anne a spus ca Harry in California si-a schimbat totalmente personalitatea, dar in ciuda faptului ca s-a mutat, a ramas aceeasi persoana. Adevarul este ca, ea nu cred ca stie cum se comporta lumea cu el in institut.

Micuta Susan imi tragea parul. Insa potrivit ei, urma sa fie stilistul meu. Nu ma asteptam la lucru mare ca si impletitura ei, dar era draguta. Statea pe scaunul ei in picioare, eu cu spatele spre ea, avand grija sa nu piarda nici macar un fir de par. Continua sa imi spuna pana ce a termina cu cu "job-ul" pe ziua de azi, ca ea mereu ii face codite lui Harry.

-Si...cum arata din spate?- Harry se tara langa canapea, ajungand cu genuchii in fata mea.

El si-a ridicat barbia spre directia surorii lui. Mi-a dat oglinda ramanand uimita. Realmente aceasta fetita stia ceea ce face cu parul meu, lucru care, eu de multe ori nu ajungeam pana aici. Nu este mare lucru, dar pentru varsta ei este, iar fundita arata superb.

-Presupun ca parul fratelui tau este mult mai greu de controlat- Glumeste.

Nu a trecut mult pana sa vina si Anne, ducandu-si fetita in camera ei, fiind deja ora de culcare. Inainte de asta, Susan, atat pe mine cat si pe Harry, ne-a pupat pe obraz lasand in urma ei o mica imbratisare. Am ramas doar noi doi, stand in fata semineului, eu pe canapea iar el pe jos cu fata spre mine.

Degetele mele se amesteca cu parul lui, luand una din bucle cu grija si intintandu-l cu speranta de a ramane drept, dar de indata ce lasam suvita, devenea din nou ondulat. Repetam actiunea, Harry era limitat la a privi chiorâs datorita firicelelor care ii cadeau pe frunte... si in ochi. Cand i-am vazut grimasa, am inceput sa rad. Focul din semineu fiind atat de aproape de noi, ii faceau ochii atat de clari, incat chiar nu iti dadeai seama daca are ochii verzi sau albastri. Fara sa imi dau seama, am ajuns in bratele lui, viind mai inalta ca el. Nasul meu atingandu-i fruntea, cotul mele odihnindu-se pe umerii lui. Atat eu cat si el ignoram actiunea, continuand sa ma joc cu parul lui chiar daca singurul lucru pe care il vedeam erau ochii si micul lui zambet.

Respiratia lui se ciocnea de gatul meu, facandu-mi o usuoara piele de gaina. Simtindu-i putina frica in actiuni, isi ridica usor mainile, plasandu-le pe soldurile mele, cu grija ca si cum nu voia sa ma sperie. Harry a facut o miscare rapida cu mine, punandu-ma la acelasi nivel cu el. Inima a inceput o batalie contra pieptuli meu. Mana lui dreapata mi-a ramas pe sold, in timp ce, cea stanga urca pe obrazul meu. In loc sa ma simt agitata, eram foarte calma. Mi-am lasat mainile pe pieptul lui, simtindu-i fata apropiindu-se de mine... mi-am inchis ochii.

-Harry, ai vazut papusa surorii tale?- Anne a aparut sub bolta livingului cu intentia de a cauta papusa.

Statea si se uita, facand si noi acelasi lucru, nestiind ce sa zicem. M-am ridicat repede de pe el, zarindu-i in pantaloni o umflatjura. Rosesc imediat, mainile lui cazand jos pe acel loc intr-un mod subtil, imediat dupa ce se ridica si el. Anne a ridicat o spranceana, iar eu cu Harry am facut contact vizual. Noroc ca singurul lucru care lumina camera era semineul, astfle ea nevazandu-mi obrajii. Atunci Anne incepu sa zambeasca larga, dezvaluind niste dinti stralucitori.

-Stiam eu.- Comenta, intorcandu-se repede si plecand.

Mi-am muscat buza inferioara si am privit spre Harry cu putina frica, observandu-i zambetul, facu acelasi gest ca mine.

-Acasa?-Am dat din cap repede

Ma simteam rusinata in ciuda faptului ca Anne a reactionar intr-un mod surprinzator... Bine.

Am iesit si am urcat in masina lui Harry. Nici nu mi-am dat seama ca el fredona piesa din radio, pana cand am auzit nota inalta a piesei. Jesus, ma uitam uimita si nu imi venea sa cred ca are o voce asa frumoasa, era incredibil. Se pare ca, California chiar l-a schimbat, caci si-a pierdut mare parte din timiditate...

A parcat in fata casei mele, primul meu instinct fiind sa imi dau palaria lui jos si sa o pun de unde am luat-o azi, insa el a luat-o si mi-a pus-o inapoi pe cap.

-S-a facut frig.- Spuse.-Haide, iti sta mai bine tie decat mie.- Stiam ca rosesc din nou, stiam.

-Mersi- I-a zambit.

Am deschis usa masinii, fiind gata sa ies.

-Doar putin am mai avut.-Spune inainte sa iasa din masina, dadandu-mi seama la ce se refera.

------------

(Omg ce capitol frumos, atat te entuziasmata am fost in timp ce am tradus tf serios :))) ❤️)