Marcel (Harry Styles si tu)

Capitolul 4

Marcel? Harry?Char era Harry?

Atunci am privit atenta in ochii lui, verde ca jadul. Zambetul lui cu tot cu gropite. Parul lui care acum era dezordonat....el era.

-Harry- Am strigat tare si in urmatoarea secunda i-am sarit in brate.

El a inceput sa rada si sa ma imbratiseze strans. Mi-am ascuns capul in scorbura dintre cap si umeri, mirosea a menta.Il sufocam daca nu il lasam, dar nu puteam.Sa intors asa cum mi-a promis.

-Ce mult ai crescut- ii soptesc la ureche. M-am desprins de el si ne-am privit in ochi. Am continuat cu zambetul pe buze.Stomacul meu era traumatizat -Si te-ai schimbat mult-

-Da..California ma schimbat- A ridicat din umeri.

-Foarte mult. Harry esti...- Am chicotit si am observat ca lipseste ceva - Si ochelarii tai?-

-Acuma folosesc lentile- Imi explica.

Nici unul dintre noi nu am incetat sa zambim. Atunci mi-am amintit de bratarile asemanatoare pe care le aveam amandoi. Era simbolul prieteniei noastre, sau ceva de genul. Le-am dat unul celuilalt inca la varsta de cei 16 ani ai mei. I-am privit mana si inca o avea.Am privit in continuare. Apoi mi-am privit mana dar pe a mea nu am vazut-o. Mi-am ridicat repede maneca bluzei si apoi am vazut-o, el a chicotit.

Mai aveam o bratara pe care am primit-o de la Artur. Baiatul care a inceput sa imi placa acum 1 an. Nu stiam ce sa zic, ce era sa fac intr-o situatie ca asta; Sa suspin, sa rad ca o tampita si sa il salut parand ca o psihopata. Dar nu, in realitate nici nu m-am miscat, am decis sa intind mana si sa il salut politicos pe Harry. Am privit adanc in ochii lui si parca un strop din acea privire imi aminteste de Artur. Artur era tipul popular din scoala, care candva isi batea joc de Harry si de asta nu i-am acordat niciodata atentie, chiar daca imi placea. Dar la 18 ani am inceput sa ma schimb si sa ma maturizez. Artur ma observat, a inceput sa imi vorbeasca... dar eu am ramas o alta fata nebuna dupa el. L-am revazut din nou acum cateva zile si mi sa parut ciudat sa nu simt nimic fata de el.

Si aici era Harry, impreuna cu mine cu acelasi zambet uimitor pe fata. A devenit un barbat ..irezistibil? Si am simtit din nou acei fluturi in stomac. Acum imi dau seama ca niciodata nu l-am uitat. Niciodata nu am incetat sa il plac..

-______.- Mi-am ridicat privirea spre Harry si mi-am amintit din nou de Artur.- Ti-ai uitat esarfa la mine acum 3 ani, poate vrei sa vi dupa ea.- Mi-am marit ochii amintindu-mi de acea esarfa.

- Oh, esarfa mea..-

L-am privit din nou pe Harry, era incomodat. Si putea fi din mai multe motive: Primul motiv ca as putea interpreta prost faptul ca esarfa mea e la el. Al doilea motiv de amerge la el acasa seara.....

-Ah..- nu era prea bucuros de raspunsul meu.- Bine .... Il privesc pe Harry . - Si tu esti?-

-Harry, Harry Styles- spune cu simplitate Artur mereu facea mutre cand ii auzea numele, nu il placea - Marcel, pentru tine- A adaugat Harry.

- Sa mergem- Spune Harry.

Mi-am cascat gura putin. Sunt convinsa ca nu trebuia mult timp ca toti sa afle ca 'Marcel' sa intors.Sunt sigura si de faptul ca multi vor zice ca 'Marcel' este mult mai frumos decat era inainte, dar asta ramane de vazut.

In timp ce mergam , el sa oprit brusc.

-Ai fost cu el?- El a suspinat si si-a bagat mainile in buzunar. Mereu stia de Artur.

-Harry! Te consideram mai destept.- am ras iar el ma privit cu o fata amuzata. - Nu am fost cu nimeni- Am spus cu un ton mai incet. Harry a zambit usor dupa care i-am dat una in umar.

Harry ma condus pana la masina lui. Un decapotabil negru. Am privit surprinsa, niciodata nu l-as fi vazut pe Harry sa conduca asa ceva. Dar nici la faptul ca se va schimba in halul asta. Mi-a deschis usa de langa 'copilot'. Sa facut foarte frig. A pus cheile in contact si am pornit.

-Iti mai amintesti unde stau?- il intreb simplu

-Sigur ca da- A spus el.

Imi amintesc cand mama lui Harry, Annie, ne ducea cu masina undeva si ma descultam si imi incalzeam picioarele cand era frig afara, ciudat. Annie, oare ce mai face?

Mi-am dat jos pantofii, dupa care i-am ridicat si la mainile mele pentru a le incalzi, cu genunchi la piepst. Harry mi-a aruncat o privire si a zambit. Stiam ca si-a amintit si el de acest fapt. L-am privit pe Harry si am observat ca avea o palarie verde. I l-am luat din cap si m-am uitat pitin la el, apoi mi-am pus-o pe cap. Imi era mare si imi acoperea ochii, am ras la fel ca Harry. Eram opriti la un semafor. Stateam asteptand ca semaforul sa arate rosu, palaria inca imi acoperea ochii. Mana lui Harry se intinde dupa palaria mea si mi-o aranjeaza astfel incat sa pot vedea.

- Asa e mult mai bine- Aprob, cand ochii mei vad din nou lumina. Am zambit iar el ma privit prin mica oglinda a masini.

-Imi place palaria aia- Harry a schimbat viteza si sa intors din nou la condus.

-De aceea este palaria mea- Am accentuat ultimul cuvant 'mea'. Am zambit si mi-am lasat capul pe geamul masini.

Surprinzator, Harry nu a uitat unde stau. Iubita lui Zayn tocmai iese din casa si se indreapta spre masina. Maina ei dispare, a plecat. Mai putin rau. Il privesc pe Harry.

-Vino, nu ti-e frica de Zayn, nu?- il intreb tachinandul.

-Ehh...ultima oara cand l-am vazut a zis sa stau departe de tine, altfel imi taie parul.- Spune imitand vocea lui Zayn.Am ras.

-Bine, pai te-ai indepartat cam mult. Nu crezi?- El a dat din cap in semn afirmativ si a oprit masina.

Am intrat amandoi in casa. I-am facut semn lui Harry sa urce sus in camera mea. Nu aveam chef sa-l vad strigand la mine din ori ce prostie. Am intrat in camera mea , mi-am aruncat hainele cumparate pe jos si ma asez in pat.

-Nu te-ai schimbat deloc.- Murmura Harry

M-am ridicat repede din pat si am strans hainele, aruncandu-le in dulap. Mult mai bine. M-am asezat inapoi pe pat si l-am observat pe Harry cum se uita la fotografiile de pe pereti si birou.Erau poze cu mine, cu el, cu Zayn si cu noile mele prietene.

-Aratam oribil- Comenteaza Harry la o poza cu mine si el, care era facuta de Annie.

-Nu fi prost, doar ca nu stiai cum sa fi in pas cu moda, niciodata nu ai fost urat- Parea ca si cum l-as fi certat. - Spune-mi, cum a fost in California?- Harry s-a intors si sa asezat langa mine in pat.

-Bine, nimic din alta lume.- a ridicat din umeri -Si tu?- Am deschis gura sa ii raspund, dar usa camerei mele sa deschis. In tocul acesteia sa oprit Zayn in pijamale.

-______, mi-ai vazut telefonul?- intreaba Zayn in timp ce isi duce mana prin par.

-Eh...- Mumur eu si privirea lui Zayn se opreste pe Harry.

-Nu...- Spune - Credeam ca am scapat de tine-

Cum era posibil ca Zayn sa il fi recunoscut si eu nu? Cum?

-Pai, ma ai aici din nou- Spune Harry cu un zambet pe fata.

- Ma bucur ca te-ai intors- Spune Zayn. - Habar n-ai tu cat a plans fata asta dupa tine.- Harry si Zayn radeau in timp ce obraji mei au prins culoare. - Acuma serios.... sa nu te apropi de ea.- Spune Zayn pe un ton mai serios si sever.

-Doamne, Zayn.- Spun. -Pleaca!-

Zayn a ridicat mainile in semn ca se preda si a plecat din camera.

-Bine.. cum e viata ta?

L-am imbratisat

Imi cer mii de scuze, stiu, sunt o nesimtita dar chiar nu am avut timp sa pun next.

Dar, aveti aici capitolul 4 <33

Pareri si voturi va rog

~B