Lângă tine // Luke Hemmings

În urmă cu 3 ani.

                              MADS
"Aceasta este ultima mea zi din clasa a 12-a. Banchetul a fost una dintre cele mai frumoase experiențe ale mele, aş vrea fără îndoială să repetrec clipe ca cele din liceu. Aş putea spune că anii de liceu au fost cei mai frumoşi ani din viața mea. Mi-am petrecut timpul cu nişte oameni minunați si anume Anamaria, Lucas, David, Daria şi Alexis. Aceşti 5 omuleți mi-au făcut cei mai frumoşi 4 ani din viața mea. Profesorii, de asemenea, nemaipomeniți. Le mulțumesc din suflet pentru informațiile cultivate şi pentru că am ajuns unde am ajuns. Îmi veți lipsi. Liceul îmi va lipsi." A fost discursul meu de sfârșit de clasa a 12-a. Liceul chiar îmi va lipsi, oamenii din liceu îmi vor lipsi enorm. Mai ales Luke. Mereu mi-a fost aproape. Este cel mai bun prieten al meu. Mi-a fost alaturi din prima mea zi de liceu. Mi-a redat încrederea în mine. M-a ajutat să îmi găsesc talentele, acestea fiind scrisul şi chitara. Fără el nu aş fi fost cea mai bună scriitoare din liceu.
     -Mads, am o surpriză pentru tine, vino aici.
Se auzi o voce cunoscută, când m-am întors am văzut-o pe Rux cu lacrimi în ochi așteptând să reacționez. Am alergat spre ea să o strâng în brațe. Nu o mai văzusem de aproape 1 an deoarece în ultimul an de facultate a avut câteva probleme şi nu am putut să ne vizităm.
Ne îndreptam către o pizzerie. Era pizzeria în care obişnuiam să ne petrecem timpul în copilărie. Astăzi era ziua mea, împlineam 18 ani. Aici mă aşteptau David, Alexis, Daria şi Anamaria, părinții mei şi încă o mulțime de oameni. Dar unde era Lucas? Unde se ascundea blondul meu cu ochi albaştrii şi ten puțin mai închis decât al meu? Îl căutam cu privirea printre oameni dar era de negăsit.
     -La mulți ani, draga mea!! vine cea mai insuportabilă fata din liceu şi mă sărută pe obraz.
     -Rux, ea ce caută aici? mă uit confuză la ea.
     -S-a autoinvitat cred. a răspuns ea cu acelaşi glas confuz ca al meu.
     -Unde este Luke? acum eram mai confuză decât niciodată.
     -Shhhhht!! Îmi răspunde ea şi dintr-o dată lumina se stinge uşor precum apune soarele, iar sunetul lin al corzilor mângâiate de către pană răsună în tot spațiul micuț plin de oameni. Era Luke. Aici era blondul meu. Cânta o melodie pe care am compus-o amândoi. Se numea Forever Together. Acesta mi-a făcut semn să urc pe scena improvizată, lumea aplaudând.
După ce am terminat de cântat eram încă pe scenă privindu-ne în ochi reciproc, doar chitara neagră dată proaspăt cu lac ne împiedica corpurile să se intersecteze.
El a fost băiatul cu care am avut singura relație din liceu, dar chiar şi după ce ne-am despărțit am rămas cei mai buni prieteni, chiar mai apropiați decât eram înainte să fim împreună.
*A doua zi*
     -LUCAS ROBERT HEMMINGS, UNDE MI-AI PUS ŞOSETELE? DAR SUTIENUL? ȚI-AM SPUS SĂ NU-MI MAI IEI LUCRURILE ŞI CĂ NU EŞTI FATĂ!
     -Ce? Nu eu ți le-am luat! şi işi face apariția cu obrajii mai roşii decat racul, semn că şi-a dat cu ruj în obraji crezând că este blush şi cu 2 umflături în loc de sânii micuți aproape inexistenți dar confortabili pe care îi are de obicei.
Am început să râd în hohote văzându-l în pragul uşii arătând ca un clown.
     -Ce? Am ceva pe față? se uita nedumerit la mine, frecându-şi mână pe obrazul stâng
     -Ăm, cam da. Spun eu râzând şi mai tare. Luke a venit la mine şi m-a aruncat pe pat şi a început să mă gâdile. Era singurul care ştia să ma gâdile. Încercând să scap am picat din pat, iar casa fiind cu etaj, mama auzise şi a strigat la noi:
     -Aveți grijă să nu rămână nimic din casa asta! Cine are nevoie de ea? şi a început să râdă, dar noi râdeam mult mai tare decât ea.
După ce l-am demachiat, mi-am recăpătat şosetele şi sutienul de la el, mi-am facut un duş, mi-am ondulat părul lung până mai jos de sâni, m-am îmbrăcat cu o fustiță scurtă neagra, un tricou roz spălăcit, adăugând şi un cardigan subțire de culoare alb, mi-am luat Vansii în picioare şi am ieşit cu Luke în parc să admirăm copiii. Ne făcea plăcere să ne petrecem timpul cu copiii din parcuri. Am trecut pe lângă un stand de înghețată unde Luke ma pierduse deoarece am rămas să mă holbez la înghețata cu aromă de Kinder Bueno, aproape salivând. Îmi căutam banii pentru a cumpăra 2 înghețate, dar îmi uitasem banii în geaca de piele pe care o lăsasem pe pat acasă. Luke realizând că nu mai sunt lângă el şi că vorbeşte singur, a venit în singurul loc în care ştia că mă va gasi, standul de înghețată. Locul meu preferat. Văzând fața mea bosumflată s-a oferit să-mi cumpere el un cornet cu 3 cupe de Kinder Bueno, iar el si-a cumpărat una cu menta, una cu kinder şi încă una cu bubble gum. Are nişte gusturi mai ciudate. Eu urăsc aroma de mentă.
*LUKE'S P.O.V*
E aşa de frumoasă când e fericită. Are înghețată pe toată fața, e mai rău decât copiii din parcul în care obişnuim să venim în fiecare weekend.
     -Ai nevoie de un servețel, adulto? o întreb saracastic, râzând cu gura până la urechi şi savurându-mi înghețata în continuare.
     -Nu chiar, răspunse ea în timp ce îşi lingea înghețata de pe degete.
     -Aşteaptă aici, vin imediat. Ai grijă să nu te confunde vreo mamă cu copilul ei. eu râzând iar ea imitându-mă
I-am cumpărat un pachet de servețele umede pentru bebeluși, erau perfecte pentru ea.
     -Seara asta fiind ultima ta seară în România, vrei să mergem la festivalul din seara asta? o întreb cu sufletul la gură, o cunosc de 4 ani şi îmi este ca o soră dar tot am emoții când vine vorba să ieşim
     -Desigur, spune cu zâmbetul până la urechi şi cu ochii verzi ca smaraldul strălucind din cauza poziției pe care o avea față de soare. Nu mă săturam să o privesc. Este 17:34, la cât ne vedem? 19:45 este bine?
     -Da, trec eu şi te iau cu maşina
     -Nu, ce ai zice să mergem pe jos? si sa nu ti iei blugi!! Ne vedem la mine. Paa
Okay, deci acesta este primul meu capitol din această carte. Țin să menționez din nou ca aceasta este prima mea carte şi sper că vă place.
Ce părere aveți despre Mads? Credeți că se vor îndrăgosti din nou? Sper ca v-a plăcut! xx