Capitolul 1- O propunere

40 4 0
                                    

Zăpada proaspăt aşezată pe pământul rece scârțâia sub greutatea cizmelor mele. Fulgii de nea se agățau de mantia mea roşie ca sângele şi de părul meu negru, învăluindu-l ca o pătură mare şi albă. Trăgeam cât de tare puteam de materialul roşu, lung, până aproape de glezne pentru a mă acoperi, dar frigul tot trecea prin mantia subțire şi îmi ajungea până la piele, chiar dacă nu-l simțeam.
Aburul care îmi ieşea din gură, se răspândea cu rapiditate, arătând cât de rece e afară, doar că mie nu îmi era rece, chiar daca frigul mi-a pătruns până în măduva oaselor. Plămânii îmi erau asaltați de un val ca de gheață.
Bălțile încă nu înghețaseră, aşa că cizmele mele erau pline de apă.
Puteam să simt mirosul de pâine proaspătă chiar şi de la câteva case distanță.
Nu mă grăbeam, chiar dacă ştiam că sunt în întârziere...mereu întârziam.
Odată ajunsă în fața uşii de lemn de pe care se decojea vopseaua verde din cauza frigului, am încercat să privesc pe geamul acesteia, dar era aburit, cu cât îmi apropiam mai mult fața de el, cu atât se aburea mai tare.

Mi-am dat seama că iarna şi-a intrat în drepturi. Ba chiar a venit cu câteva săptămâni mai repede ca anul trecut şi probabil se va termina şi mai târziu.
Mereu iarna vine mai repede in Igtansium decât în celelalte Ținuturi şi  mereu ține mai mult.
Unii oameni spun că asta se datorează reginei.
Iarna aduce cu ea foamete şi frig, poporul este unul sărac, unul căruia nu îi ajung lemnele pentru foc şi alimentele, din această cauză oamenilor le este foarte greu, mai ales iarna.
Asta se zvoneşte că este tot din cauza reginei.
Se spune că cei de la palat au parte de cele mai rafinate mâncăruri şi de cele mai călduroase haine în timp ce poporul se luptă să supraviețuiască încă unei ierni teribile.
Sper să fie doar zvonuri.
Nu-mi pot imagina o regină şi un rege care sunt aşa de egoişti, care nu se gândesc la faptul că poporul piere sub ochii lor.

De îndată ce deschid uşa de la intare, mirosul de pâine proaspăt caldă şi sunetul clopoțelului care anunță sosirea clienților, mă întâmpină.
Dar căldura este cea pe care o simt prima şi prima dată, şi nu e vorba de căldura cauzată de foc- rar mi se întâmplă să îmi fie frig- ci de căldura familiară a acestui loc.

Capul lui Tess apare din cealaltă încăpere.
Zâmbeşte.
Părul roşu care îi este strâns legat la spate şi fața ei sunt pline de făină.

-Ai întârziat. Încearcă să mă mustre, arcuindu-şi sprâncenele roşcate, dar tonul ei este prea cald.
Zâmbesc şi eu. Nu am fost niciodată o persoană punctuală şi ea ştie asta cel mai bine.

Îmi deschei mantia sângerie şi o arunc undeva după tejghea. Îmi descalț cizmele şi îmi dau jos ciorapii uzi. Mă duc în colțul camerei şi le aşez pe sobă, cu ciorapii îngrămădiți în ele , dar nu înainte de a analiza găurile din cizmele mele.
Off! S-au făcut mai mari ca iarna trecută.

-Îmi place să mă las aşteptată, îi spun Tessei în timp ce îmi strâng părul într-o coadă şi sper că Melania nu m-a auzit. Unele lucruri le ştiam prea bine despre mama prietenei mele:
1. nu-i plăcea ca în pâinea preparată să cadă fire de păr, mai ales unele aşa de lungi ca ale mele, motivul pentru care îmi strâng părul în coadă
2. şi nu-i plăcea când întârziam, dar lucrul ăsta nu prea aveam cum să îl remediez.

-Haide, îmi spune, prefăcându-se că nu m-a auzit, avem multă treabă. Azi trebuie să terminăm comanda.

Comanda pentru familia regală, aproape că uitasem.
Păşesc pe vârfuri pe pardoseala rece până în cealalta cameră, unde îmi las talpa pe podea, aici e foarte cald din cauza vatrei. Până şi podeaua se încălzeşte, chiar dacă nu sunt covoare.

Melania este la masă şi frământă aluatul pentru pâine. Îmi aruncă o privire care îmi arată clar că şi-a dat seama că am întârziat dupa care mă examinează preț de câteva secunde, scuturând din cap şi întorcându-se la treaba ei.

ProscrisăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum