Bond

18 3 1
                                        

Dimineata parea pregatita sa puna stapanire asupra orasului Weeks. Raze mici, gingase, incercau sa-si faca loc prin draperiile pe care Keris le trase pentru a pastra intunericul in incapere. Se chiori putin incercand sa vada cat e ceasul. Vazu ca este trecut de ora sase asa ca renuntase la ideea de somn. Se ridica in liniste dupa care arunca o privire spre strainul pe care acum cateva ore il ajutase. Firea ei saritoare a facut-o sa-l ajute; macar asa se revanseze pentru faza de atunci. In plus, era ceva la el, ceva ce o intriga din ce in ce mai mult pe fata, cu toate ca nu stia ceva legat de el. Nici macar nu-i stia numele, nici macar nu i-a adresat vreun cuvant, dar asta nu a oprit-o sa il ajute, fara vreo retinere. Dar chiar si asa, nu s-ar fi asteptat sa ajunga sa se intalneasca in asemenea circumstanta.

Dupa estimarile ei, ar trebui sa se trezeasca peste o ora cel putin asa ca decis sa plece si sa vina mai tarziu. Privirea ii cazu pe rucsacul de culoare neagra ce statea pe podea, langa pat. Un sentiment de curiozitate puse stapanire pe ea, astfel incat a fost tentata sa se uite in el. Stia ca nu-i apartinea, dar poate asa avea sa afle si ea ceva despre strainul care ii starnea interesul tot mai tare. Nu era de obicei atat de bagacioasa, dar nu parea sa reziste tentatiei. Isi tot spunea in mintea ei scuze si pretexte pentru care ar putea sa faca asta iar, dupa ce a judecat putin lucrurile, a apucat cu repeziciune breteaua si o trase dupa ea, iesind rapid din incapere. Cobori scarile in liniste unde intalni privirea Kailei, verisoara ei. Ochii ei de culoarea caramelului se oprira pe satena si pe ceea ce tinea in mana.

"Ce crezi ca faci cu aia?" o intreba ridicand o spranceana.

"Nimic.." incerca ea sa minta dupa care ascunse la spate obiectul.

"Nu crezi ca e cam nepoliticos sa iti bagi nasul in lucrurile lui?"

"Eram si eu curioasa... Stii bine ca nu-mi place sa fac lucruri de genul dar curiozitatea asta ma macina intr-in hal fara de hal." incerca ea sa se justifice in fata fetei cu toate ca nu avea argumente solide. "Nu o sa ma uit la chestiile importante." continua sa-si sustina decizia in incercarea de a mai domoli privirea serioasa pe care Kaila o avea din clipa in care a vazut-o.

"Bine, dar vezi cat si pe unde iti bagi nasul." ofta, invinsa lasand-o pe fata sa-si faca moravul. Dupa ce-i facu semn ca este cu ochii pe ea, pleca spre bucatarie.

Keris se tranti zgomotos pe canapeaua din living si puse rucsacul pe masuta de cafea. Mai arunca o privire fugitiva in stanga-dreapta ca si cum strainul acela ar fi putut atunci sa-i apara in spate si sa o sperie si, mai mult, s-o prinda asupra faptului. Cum zona era sigura, aceasta il deschise sfios parca pregatita sa gaseasca o comoara. Un chicot se auzi in momentul in care dadu de buletinul lui. Se uita cu atentie la el dupa care il puse pe masa, cu fata in jos. Rasufla usurata cand vazu ca figureaza drept un tanar de 19 ani pe nume Allen Baker. Sentimentul acela de teama parea ca se risipise, iar acum el nu mai era chiar un strain in ochii fetei. Totusi, numele Baker ii cam dadea de gandit. Stia ca mai auzise ceva legat de numele Baker, dar nu-si mai amintea de nicio culoare.

Dupa ce scormoni bine si analiza superficial continutul, ridica usor rucsacul cu gandul de a-l pune pe masuta din fata ei. Si atunci a observat ca nu verificase chiar tot. Aceasta se uita si gasi un buzunar ferit, pe care nu-l poti observa decat daca esti atent. Acolo gasi un fel de caiet, mic, gros si care parea destul de vechi. Deschise incet la prima pagina unde era trecut mare: Weeks- Orasul in care se varsa sange. In coltul paginii, in partea dreapta, era semnat B. Baker. Din nou, intriga puse stapanire asupra satenei, un mic fior travesandu-i corpul. Astfel, in clipa urmatoare, Keris lua tot ce era pe masa, le puse la locul lor, lasand doar caietul. Se strecura in dormitor si aranja totul ca inainte.

Cum se astepta, cum l-a lasat, asa l-a gasit pe Allen. Si este posibil sa mai stea asa o vreme, poate cat sa apuce sa citeasca ceva. A avut noroc atunci cand s-a lovit, nu a fost ceva prea grav, asa ca isi va reveni repede. Fata pleca in aceeasi graba cu care a venit, pregatita sa se intoarca la studiatul paginilor murdare al caror subiect este orasul in care se afla.

Death Is Not An Escape Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum