Death Is Not An Escape

Vigilence

Pe uşa dormitorului lui Keris intră zgomotos un băiat. Se duse spre fereastră şi trase draperiile astfel lăsând lumina să pătrundă în încăperea întunecată. Şatena, care la momentul acela dormea, a tras perna de sub capul blondei şi şi-o puse peste față pentru a nu mai fi deranjată de lumină. Blonda mormăi ceva ce parea a fi un comentariu de nemulţumire, trase pătura de pe şatenă, după care se acoperi din cap până în picioare şi se întoarse cu spatele la ea.

"Haideţi, frumoasele mele adormite.. E ora 11 și voi încă dormiţi?" vocea lui groasă răsună în încăpere, dar nu stârni nicio reacţie din partea celor două.

"Cum naiba ai intrat aici?" mormăi Keris in continuare cu perna pe faţă.

"Pe uşă. Am urcat nişte scari şi după am intrat iar pe uşa." răspunse scurt.

"Vrei să te învăţ cum e să ieşi pe geam şi să-ţi iei zborul?" cu toate că avea o pătură în cap, băiatul putea jura că blonda avea un zâmbet malefic atunci când întrebase asta, chiar dacă tonul ei era unul rece şi indiferent. Băiatul doar înghiţi in sec.

"Serios, Matt, cum naiba ai intrat dacă tata nu e acasa şi noi dormeam?" îl întrebă Keris după ce își dădu perna de pe faţă.

"Ai uitat că mi-ai spus unde ţineţi cheia de rezervă? Mi-aţi spus la 12 să fiu gata că ieşim să mâncăm în oraş. Vă sun pe amândouă de mă plictisesc să văd dacă sunteţi gata şi când colo voi dormeaţi duse. Păi aşa e frumos?" le dojeni el pe cele două şi se aşeză pe marginea patului pregătit să le aştepte să acţioneze.

"Am uitat.. Îmi pare rău, doar că am stat până târziu aseară..." se scuză şatena ridicându-se şi îndreptându-se spre dulap de unde îşi luă nişte haine la întâmplare şi se duse spre baie. "Trezeşte-o tu pe Kai."

Matt îşi trecu mâna prin părul său blond, după care se ridică şi se postă în dreptul Kailei. Trase tare de pătura din capul ei şi o aruncă undeva la picioare. Ea mormăi ceva ce numai ea înţelegea și se întoarse pe burtă.

"Hei, hei, hei, mă tratezi cu spatele? Aşa e frumos?"

"Da, pentru că nu mă laşi să dorm." ii replică scurt în timp ce îşi aranjă perna.

Blondul o întoarse pe spate, o apucă de glezne si, cu foarte mare uşurinţă, o ridică pe fată, îndepărtând-o de pat, iar ea începu să se agite ca peştele pe uscat. Degetele de la o mână îi atingeau podeaua, părul lung părea că mătura parchetul, iar cu mâna cealaltă se chinuia să-şi bage tricoul în pantaloni.

"Frumoasă pedichiură, dar parcă ziceai că nu vrei să vezi sau să auzi de albastru."

"Matt, dacă nu mă laşi jos în următoarele 5 secunde o să-ţi rup capul ăla blond de pe umeri şi o să ţi-l leg de vârful celui mai înalt pom din pădure." îl ameninţă ea vizibil nervoasă.

"Cuvinte mari din partea unui om mic. Nici măcar la umăr nu-mi ajungi." afirmă calm apropiindu-se de pat şi lăsând fata pe saltea. "Acum că te-ai trezit, te invit să te îmbraci şi tu. Asta dacă nu vrei să ieşi în pijamale."

"Eşti... Pur şi simplu eşti incredibil." răsuflă ea uşurată în timp ce îl fixă cu ochii ei de culoarea caramelului. "Dacă tot n-ai ce face dă-mi şi mie ceva să mă schimb."

"La ora asta puteam să stau la masă şi să mănânc.. Fustă sau pantaloni?" întrebă el concentrat asupra dulapului plin de haine. În clipa aceea intră Keris în dormitor, îmbrăcată şi cu nişte haine de schimb şi un prosop mare şi verde pe care i le aruncă blondei în cap.

"Baia e numai a ta, să nu stai zece ani." spuse ea în timp ce se aşeză pe pat şi îşi mută privirea spre parchetul puţin umed şi la papucii ei galbeni cu răţuşte. Îi atinse cu vârful degetelor după care ochii săi verzi îl ţintiră pe băiatul cu părul blond care avea acum ȋn mână caietul din care ea citise cu o zi în urmă. Şatena vru să-i spună ceva, dar prietenul ei i-o lua înainte.