Frânghiile Iubirii

Capitolul 4

De dimineață m-am trezit odihnită în patul din camera mea, lângă Eric. El încă mai dormea, aşa că l-am mai lăsat puțin. M-am gândit la ce trebuie să fac în continuare. Ar trebui să încep să mă comport frumos cu Eric, ca să-l fac să creadă că m-am îndrăgostit de el, după îi voi frânge inima! Începusem să mă plictisesc, aşa că l-am trezit.

- Eric, trezește-te!  i-am spus eu încet.

- Imediat.    mi-a spus el cu o voce somnoroasă.

- Nu prea eşti o persoană matinală!

- Dacă m-aş trezi în fiecare dimineață lângă tine, aş fi o persoană matinală!

M-am gândit să încep cu "comportamentul de iubită" , aşa că i-am mângâiat puțin părul şi i-am zâmbit.

- Apropo, mulțumesc, pentru aseară!  i-am spus eu.

- De ce îmi mulțumeşti?  m-a întrebat el.

- Mi-ai salvat viața, voiam să mă sinucid, dar ai venit la timp!

- Sunt genul de persoană care ştie cum să calmeze furtunile altora, dar nu ştiu să le calmez pe ale mele!

Nu am mai spus nimic, am rămas fără cuvinte. Mă uitam în ochii lui obosiți, dar care păreau fericiți. Nu mai erau reci şi periculoși, ca prima dată când l-am întâlnit.

Eric POV.

Inima mea era în sfârşit fericită! Aş fi şi mai fericit dacă fiecare dimineață ar fi aşa, alături de Alison.

- Sunt două alegeri în viață, draga mea Alison.   am început să-i spun eu.

- Care sunt acelea?  m-a întrebat ea.

- Te dai bătut sau dai tot ce e mai bun din tine!  i-am răspuns eu.

- Ai dreptate...

- Ai fost trimisă pe această lume pentru că eşti suficient de puternică să trăiești în ea. Aşa că, nu renunța atât de uşor la viață!

Am luat-o strâns în brațe, simțindu-i pielea fină şi fragilă. Am sărutat-o pe umăr, îmbrățişând-o în continuare. Mă simțeam ca în al nouălea cer, eram pur şi simplu fericit.

Alison POV.

Nu mă așteptam la aceste încurajări din partea lui Eric. Mi-am dat seama că, înăuntrul fiecărei persoane pe care o cunoşti, se află o persoană de care nu ai habar! Aceste încurajări m-au făcut să am mai multă încredere în planul meu.

Eu şi Eric ne-am ridicat din pat, ne-am îmbrăcat şi am mers să luăm micul dejun. În bucătărie, eu şi Eric ne-am aşezat pe scaune nu înainte să îmi tragă scaunul ca un domn, iar eu să mă aşez pe el. Doamna Margaret a gătit o mulțime de bunătățuri, pe care le-am mâncat cu poftă. Nu am mai mâncat de multă vreme un mic dejun atât de complex şi bun. Dacă mă gândesc mai bine, nu am mai mâncat vreodată un mic dejun aşa de bun! Eu şi Eric am mâncat cât ne-a trebuit, după am ieşit din bucătărie.

- Vino cu mine!   mi-a spus Eric, luându-mă de mână.

- U-Unde?  l-am întrebat eu nedumerită.

- Nu ai mai ieşit de multă vreme pe afară, aşa că o să ne plimbăm prin grădină.

Am ieşit amândoi din casă. Eu am zâmbit dintr-o dată, pentru că întradevăr nu am mai ieşit să respir aerul de primăvară. Trei zile, dacă nu mă înşel! Priveliștea era absolut fantastică, se putea vedea pădurea înverzită. Vila lui Eric era pe un deal micuț, puțin departe de oraş. Dar este linişte, fără zgomote făcute de maşini sau oameni.