Frânghiile Iubirii

Capitolul 10

Eram în baie, în fața oglinzii, pieptănându-mă şi gândindu-mă la cele întâmplate. Îmi trecea prin fața ochilor imaginea cu Paul, stând pe jos şi dându-şi ultima suflare. Atunci, o lacrimă mi-a alunecat pe obraz. Am şters-o repede, voiam să uit şi să fiu puternică.

Am lăsat peria de păr din mână şi am ieşit din baie. M-am uitat pe fereastră, observând că soarele abia a răsărit. Era încă devreme dimineață, eu mă trezisem înaintea lui Eric.

Am tras aer în piept şi am coborât la bucătărie. Se pare că am început dimineața exact cum m-am obișnuit, coborând pe aceleași scări. Eric e prea puternic şi periculos, a învins.

La bucătărie, Margaret aşeza mâncarea pe masă. Mirosea la fel de bine ca întotdeauna, mi-a fost dor de acel miros. Margaret nu m-a mai văzut de când am plecat, sper să se bucure când mă vede.

- Bună dimineața, Margaret!   i-am spus eu, surprinzând-o.

- Bună di... Vai de mine! Alison, tu eşti?   a strigat Margaret de fericire.

Margaret a sărit dintr-o dată pe mine, era aproape să mă doboare. Mă îmbrățișa strâns, simțeam că nu mai am aer.

- M-Margaret, p-poți te rog să îmi dai drumul?!   spuneam eu, cu vocea fără aer.

- Scuză-mă scumpo, dar sunt foarte fericită, mi-a fost dor de tine!   mi-a spus ea, dându-mi drumul din brațele ei puternice.

- Sincer, şi mie de tine!

- Unde ai fost? Cum ai revenit la vilă? Povestește-mi.

- Doamne, Margaret, nu ştiu cum să îți spun...

Discuția noastră a fost întreruptă de Eric, care a intrat brusc în bucătărie.

- Bună dimineața!  a spus el.

- Eric, uite-o pe Alison! A revenit aici!  a spus Margaret.

- Aşa este, am adus-o eu, altfel nu ar fi revenit!   a mai spus Eric, sărutându-mă pe cap.

Eric mă tratează urât, apoi mă salvează şi se comportă frumos. Nu îl înțeleg. Am zâmbit cu un zâmbet sec pe față şi m-am așezat la masă.

Margaret ne-a pus mie şi lui Eric toate bunătățurile pregătite. Am început amândoi să mâncăm. Margaret a ieşit din bucătărie, mergând în curte să ude florile.

- Ce s-a întâmplat cu Paul?   l-am întrebat pe Eric, şoptind, după ce Margaret a ieşit din bucătărie.

- Am rezolvat cu el, nimeni nu va afla că e mort.   mi-a răspuns el.

- Ce înseamnă asta? Ce ai făcut cu cadavrul lui?

- Asta nu te priveşte.

- Eric!

- Alison, ai încredere în mine. Totul va fi bine, serios.

- Mi-e greu să cred asta!

- Crede-o!

Am oftat, lăsând furculița pe farfurie. Parcă pofta de mâncare îmi pierise.
Eric m-a luat în brațe, mângâindu-mi părul.

- Te iubesc, ştii bine că aş face orice pentru binele tău.   mi-a spus Eric.

Eu nu am zis nimic, nici nu l-am îmbrățișat înapoi. Eric m-a privit în ochi. Avea ceva în ochi, se putea citi dragoste şi blândețe, ceea ce nu am mai văzut în privirea lui. S-a apropiat de mine, vrând să mă sărute.

Nu i-am permis asta, l-am respins, ridicându-mă de la masă. Înainte să plec, Eric m-a luat strâns de mână. M-am uitat înapoi la el, văzându-l că îmi zâmbește puțin.