3.Decizia

42 5 2
                                    

Mira pov:

Kiira vine spre mine întrebându-mă dacă sunt bine.

-Sunt bine Kiira,îți mulțumesc!spun sărind la gâtul ei.Sper că ai făcut-o praf pe pițipoanca aia.

-Da!Nimeni nu se atinge de sora mea!o văd nervoasă rău.

Măcar am o familie bună care mă iubește și mă apreciază.

Decidem să nu mai rămănem la ore,deoarece Kiira era în stare să omoare pe cineva.

Am ajuns acasă.Kiira deschide ușa,iar din bucătărie vine mama cu șorțul ei de bucătăreasă.

-Hey,scumpelor.zice cu zămbetul pe buze,dar îi piere cănd ne vede așa.Ce s-a întămplat?

-Multe s-au întămplat!spune Kiira dănd cu pumnul în masă.

Kiira pov:

I-am povestit tot mamei.Ea avea fața încurntată și se vedea că și ea era nervoasă.

Eu sunt mai mare decăt Mira și simt că dacă ea pățește ceva numai eu sunt de vină.

Seara după masă eu și Mira ne-am dus la somn,dar am observat că mama și tata au rămas să mai vorbească.

Nu am mai stat să trag cu urecheat deoarece eram prea obosită.

Mi-am făcut un duș și m-am băgat la somn.

A doua zi:

Mira pov:

Mă trezesc așa leneșă din patul meu pufos care mă străngea așa de tare.Off doamne ce aș mai da să stau în el.

E ora 10:00.Mamă ce bine că nu mai ajung la ore.

Decid să nu mai fac duș,și mă spăl doar pe dinți.Dintr-o dată aud cum mama mă strigă de jos.

-Mira,scumpo,vino puțin jos,te rog!!

-Imediaaat!!strig înapoi

Peste trei minute cobor și eu jos.Toți membrii familiei mele stăteau la masă luănd micul-dejun.

-Așa,acum că suntem toți,vreau să vă facem o surpriză eu și tata.

Eu și Kiira ne-am uitat la ei nepăsătoare găndindu-ne că mai e încă o idee strălucită de-a mamei de a merge la un parc de distracții.

-Măine,voi două,plecați în Mexico!!zice mama bătând din palme de fericire.

-Poftim?!?!zicem amăndoua în cor apoi ne uităm una la alta și zămbim

-Ahh,deja îmi miroase a viață nouă.zice Kiira inspirand și expirănd adănc.

Eu,pentru că sunt mai copilăroasă,am început să dansez,iar mama mă filma,tipic ei.

-La ce oră plecăm?întreabă Kiira dintr-o dată

-La 7:00.spune mama făcănd cu măna la ceasul de la mână în semn că nu mai avem timp.

Cănd ajung în camera mea,încep să apară tot felul de amintiri.

Dar,stai,de ce dramatizezi atăt,doar o să mă întorc,sau poate chiar o să se mute și părinții noștri cu noi.

După ce mi-am făcut bagajul am căzut într-un somn adănc...

-----
Holaaa
La media aveți poză cu Kiira,Mira și mama

S•I•S•T•E•RUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum