Hot Wheels

1

Bun venit în America de Nord
                                                                   
       Numele orașului? .... nu contează, nimeni nu îl spune, nimeni nu vine aici, nimeni nu pleca , întreg cel puțin și nu știu ce e mai rău aici oamenii sau cea ce fac ei

        Strâng cu putere coarnele motocicletei, cu atâta putere încât am impresia ca o sa le rup și nu știu dacă e din cauza ca vreau sa ajung cat mai repede acasă, din cauza vitezei sau din cauza la cea ce sa întâmplat. In momentul asta de doua lucruri sunt sigur , unu ca vreau sa ajung cat mai repede acasă departe de ei și doi ca urăsc ziua de luni și ca trebuie sa ma întorc de pe unde au ei chef sa ma trimita . Sunt multe momentele în care urăsc cea ce fac și aceste momente apar de fiecare data când îmi pun casca pe cap și de fiecare data ma întreb de ce am făcut-o,  de ce m-am băgat în asta și de ce nu am plecat când am avut ocazia.

        De fapt stiu de ce nu am plecat , din vina lor , a minunatilor mei prieteni care au reușit și nu cu mult efort sa ma tina aici și nu regret ca au făcut-o regret doar ca i-am ascultat , "Haide Efy , va fi bine ai și tu nevoie de bani și nimic nu se poate întâmpla rău cel puțin nu în orașul asta " Nu pe dracu spun asta zbierand în casca și dacă sunetul scos de motor nu ar fi prezent puteam fi auzit de la kilometri depărtare dar poate asta e locul meu și altundeva nu m-aș fi integrat , îmi spun asta de fiecare data când creierul meu încearcă sa pompeze ura și pentru Paul și pentru Josh , pentru Ethan si pentru minunatul Nick     

        Ajuns acasa nici macar nu apuc sa las cricul motocicletei jos ca deja toti patru sunt prezenti in spatele meu aplaudand sarcastic

       -- A fost superb acolo , spune Ethan cu mâinile încrucișate la piept și pot sa jur ca dacă nu avea casca pe cap îl sifonam putin

      -- Știu eu un lucru mărunt ce nu va fi superb dacă nu taci din gura , ii arunc vorbele pline de venin fără măcar sa îmi întorc privirea spre el

      -- Gata voi doi , se auzi vocea impunătoare a lui Nick , trebuie sa ne întoarcem la periferie pentru a pune la punct următorul pas și nu avem timp de pierdut

        O sa pun eu la punct următorul pas dar te asigur ca va fi pe fata ta într-o zi , îmi spun în gând în timp ce îmi aranjez casca și încălec motorul....

        Mergem de aproximativ 10 minute dar mergem relaxați defapt legal , nu se aud motoarele turate la maxim nu iese fum din roti nu pica nimeni...cred. Mai parcurgem câteva sute de metri și liniștea e tulburata de motoarele turate in spatele meu semn ca politia e pe urmele noastre și poate am opri dacă măcar unul dintre noi nu ar fi băut sau drogat sau măcar ar avea permis , deșii asta e unul din puținele momente în care sunt în regula și circul legal nu opresc doar nu as fi eu prostul grupului,  in scurt timp politia ne-a pierdut urma iar noi dinou mergem plictisiți de peisajul monoton al orasului, motoarele iar sunt turate dar de data asta din fata și pot observa un echipaj parcat pe marginea drumului dar observând "tigarile" din mâinile agenților nimeni nu își mai face griji , oricum în momentul asta nu le pasa lor de ce în trafic defapt cred ca numai traficul nu îl ei vad în acest moment.

         Orele trec repede la o bere și povesti nemuritoare cu ceilalți și detali importante despre următoarele afaceri pe care Nick le găsește jn cele mai ciudate locuri cu cei mai cu dați oameni și iata-ma acum la semafor doar cu Nick așteptând culoarea verde care nu întârzie sa apară și cursa a început. Mergem unul lângă altul la o viteza nu tocmai buna pentru oraș dar asta este , cursa se termina când prima intersecție ne desparte fiecare mergând către propria casa , mențin viteza destul de mare având în vedere ca drumul e drept și pustiu dar viteza mea scade brusc la 0 atunci când ma trezesc pe asfalt datorita frânei bruște care am pus-o,  de ce am făcut asta ?....pai sa o intrebam pe domnișoara cu parul roșcat care a fost mult prea ocupata de telefonul ei în loc sa se asigure când trece strada

       -- Ești bine? , vrei sa chem ambulanta ? , în privirea ei punând sa se observe ușor îngrijorarea

       -- Nu , sunt ok dar as fi fost și mai ok dacă ai fi lăsat telefonul și te-ai fi uitat pe unde mergi , tip la ea dar nu pare sa o afecteze cred ca încă e speriata și nu știe ce a făcut

       -- Of , îmi pare foarte rău dar...

       -- Dar nici un dar , și scutește-mă pe mine cu părerile de rau ca părerile tale de rau pot baga oamenii în spital sau mai rău , ii tai replica privind-o în ochii atent și desi ea nu ma vede datorita vizierei trase ii pot vedea cu ușurință ochii cum sclipesc în lumina slaba a apusului de soare și culoarea lor albasta ce capătă o nuanță tot mai închisă cu focare raza de soare ce apune

       Și as mai fi stat acolo un minut , o oara o noapte sa ii privesc ochii ce mi-au electrizat corpul de la primul contact dar plec , plec de acolo pentru ca știu ca ar mai fi scos ceva prosti pe gura și apoi ziceam și eu niște vorbe care sa zicem ca nu ii plac unei domnișoare și ar fi stricat momentul și rare sunt momentele în care vezi apusul de soare în ochii cuiva