4

13 1 2
                                    

Ema . P.O.V.

Norul de praf pe care la lăsat în urma sa nu îmi permite sa îl mai urmăresc cu privirea și sa vad unde a fugit asa fără un răspuns ferm de lângă mine chiar când credeam ca va mai sta puțin, dar nu știu de ce ar mai sta...ne știm doar numele , altceva nimic , nu știu cum arata sau cati ani are și nu a fost nici măcar un moment sau o amărâtă de secunda în care sa îl vad fără casca în schimb au fost doar 30 de secunde de care nici acum nu știu dacă sau terminat sau nu în care timpul sa oprit în loc o data cu respirația mea cad privirea mea sa intersectat cu privirea lui și am văzut acel întuneric plin de stele din ochii lui verzi ce te făceau sa îl rogi sa ii închidă preț de o secunda oferindu-ti posibilitatea de a putea respira , privirea lui plina de răutate dar care se schimba în una senina sau nepăsătoare cu fiecare cuvânt pe care îl aude ma făcut sa îl urăsc, au fost ore întregi în care am urat un necunoscut doar pentru faptul ca nu era acolo sa îl pot privi și sa încerc sa ma conving de ce nu pot sa ma mai mișc sau sa clipesc sau sa respir la văzul priviri lui , l-am urat și îl urăsc ca nici acum nu e aici injectandu-mi adrenalina și frica în vene , da admit ca mie frica de un necunoscut care a plecat și nu știu când sau dacă mai vine și îmi este mai tare frica ca va veni și va pleca o data pentru totdeauna

Sunt trezita din visurile mele de telefonul meu care ma anunțața ca pe lângă cele 15 mesaje de la tatăl meu mama ma suna cu disperare , știu de pe acum ce morala ma așteaptă și nu doar la telefon

-- Da mama , sunt bine încă respir, mai greu dar o fac , ultima afirmație ma lasă cu un zâmbet larg pe fata și cred ca la fel și pe mama

-- Ema , e cat pe aici sa se insereze iar tu umbli bezmetica pe afara ? , sti cat de periculos este mai ales pentru tine , sa vi acum acasă , tatăl tău nu a ajuns încă și nu cred ca va fi fericit sa audă ca ești afara la ora asta , iar după tonul voci ei știu sigur ca abia se abține sa nu strige la mine și dacă mama se abține din a striga inseama ca nu e tocmai bine

-- Dacă ma lăsai sa termin îți spuneam ca acum intru în bloc și nu mai era nevoie sa tipi și sa te enervezi degraba , și abia reușesc sa nu ma enervez și eu , ar fi a mia oara pe ziua de azi

-- Bine , vorbim în casa , și închide înainte sa mai zic ceva dar nu cred ca mai era ceva de adorat

Și nu intru bine pe ușa ca începe, Ema de cate ori ți-am spus sa nu mai stai asa mult și pana la ora asta afara , ști bine ca taicatu t-ia explicat asta de multe ori dar tu pur și simplu nu vrei sa înțelegi , și eu și el te-am rugat sa nu mai faci asta dar tu nu vrei sa asculți pana nu o încasezi așai? , sunt destul de sigura ca as fi înțeles toate astea și fără sa tipe iar la mine sau poarte ar fi înțeles și ei ca ar fi cazul sa plecam naibi de aici și sa lăsăm mizeria asta de loc în urma

Dar mama...încerc sa protestez eu dar fără succes pentru ca sunt expediata rapid în camera mea, afundata cu capul în perna șiroaie de lacrimi își fac apariția pe fata mea , nu ma pot abține urăsc totul aici de la gustul apei pana la săracele flori ce zac neatinse pe lângă trotuare și fără sa aibă vro vina , uram ca din cauza lor sunt în situația asta uram jobul pe care îl au și mai mult din cauza acestui job am ajuns sa fiu lăsată la o parte sa fiu constrânsa sa îmi fie frica sa merg pe strada sau nici măcar sa îmi petrec și eu serile pe afara sau cu prieteni pe care nu ii am sau măcar cu Adam singura persoana care ma înțelege măcar când poate și are chef uram ca lucrează la politie

Nu puține au fost dați-le în care am fost amenințați ba eu ba mama ba tata sau când ne-au fost sparte ferestrele la casa și multe altele doar pentru ca ei sunt polițiști, din păcate m-am născut în orașul în care sa fi polițist sau mai rău copilul acestuia era cel mai groasnic lucru de pe pământ și având în vedere ca "minunatul" nostru oraș e casa tuturor traficanților de arme , droguri și carne vie sa fi polițist era ca și cum un miel ar fi în cusca leilor , toți se uita urat la tine toți te ataca toți te vad mort... oare el ce face?

Acest gând îmi oprește șirul conținu de lacrimi și îmi electrizanta dinou corpul făcându-mă sa respir scandat , dar gândul ca poate ma place ca poate e singurul om ce îmi poate oferi ceea la ce visez și după care tânjesc ma sperie teribil pentru ca doar gândindu-mă ca atunci când ar alfa ca ai mei sunt polițiști și ar fugi de mine mâncând pământul și acest gand îmi da fiori pana în adâncul oaselor

Hot Wheels Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum