Deja parcă țigările și alcoolul nu mai erau suficiente. Oricâte țigări as fi fumat și oricât as fi baut, in fata ochilor mi se derula aceeași imagine in care Violet ieșea pe usa mea.
Din nou și din nou și din nou. O vedeam peste tot prin casa mea, și îmi imaginam din nou frumoasele momente pe care le-am petrecut împreună.
Sună cam dramatic, de fapt, sună foarte dramatic. De parca am trăit o întreaga viața împreuna, iar apoi ea m-a părăsit.
Dar am avut doar câteva zile și câteva clipe pe care le-am trăit la o intensitate maximă. Dar după mulți timp, ea mă făcuse sa mă simt din nou viu.
Iar acum ca a plecat, mă simt din nou înghețat, ca și cum sunt un cadavru ce trebuie sa stea la rece pentru a nu se descompune.
Se prea poate ca in curând sa nu mai pot sa continui așa. Ieri, am avut un vis așa frumos cu ea, iar când m-am trezit m-am simțit ca cel mai mare ratat posibil.
Încerc sa mă distrag și deși pare ca dramatizez, pentru mine ea, in acel scurt timp petrecut ca un cuplu oficial, in acele câteva zile, a ajuns sa însemne totul. Am ajuns sa fiu dependent de parul ei roșcovan care bătea și spre portocaliu dese ori și de ochii ei verzi și limpezi pe care îi iubeam atât de mult.
Dar ce mă frământă cel mai tare, nu este dorul de ea. Cel mai tare mă frământă întrebarea „Oare se mai întoarce?".
CITEȘTI
Violet
Short Story„- Black, m-am întors!, i-am auzit tipatul la parter. Ochii mei mult prea injectați vedeau in ceata și m-am clătinat pe picioare atunci când m-am ridicat. Intenția mea era sa cobor scările, dar nu a mai fost nevoie pentru ca a ajuns ea sus înainte...
