Violet

Trei.

Au trecut două săptămâni. Două săptămâni de zile în care am ajuns să fiu cel mai mare dezastru. Fiecare seară din ultima săptămână mi-am petrecut-o prin cluburi și baruri și în fiecare seară plecam spre casă rupt de băutură și din cauza asta nu reușeam niciodată să ajung unde îmi propuneam și anume acasă.

Acum sunt la spital din câte îmi dau seama. Aici m-am trezit. Pentru că nu știu ce s-a întâmplat cu mine.

M-am ridicat în fund și mi-am smuls acele din mâna. Nu am nevoie de nici o perfuzie idioată.

Am privit mai atent salonul chiar dacă aveam privirea puțin în ceață am reușit să realizez că nu sunt într-un salon privat. Mai era un pat aici, pe care se afla o fată care cred că dormea.

Am pufnit și m-am ridicat în picioare. Din fericire, eram încă în hainele mele așa că pot pleca foarte ușor de aici.

Am mers spre ușă încercând să nu fac zgomot și chiar când eram pe cale de a deschide ușa din spatele meu s-a auzit:

— Te rog, ia-mă și pe mine.

______________

Îmi cer scuze pentru imensa pauza neanunțată pe care am făcut-o. Nu va pot da un motiv pentru ca nu am unul.

Sper ca încă mai citește cineva cartea aceasta.

Dacă va place va aștept cu mare drag părerile și voturile.