Izgonirea.

11 4 0
                                    

O dimineață atât de frumoasă. M-am trezit cu razele soarelui pe fată. Eram atât de fericită am îndeplinit prima dorință de pe listă. Mai aveam încă 8. Urma am parte de niște zile distractive.
Formez numărul lui Damon și îl sun. Intră căsuța vocală,oare era motiv de îngrijorare ? Niciodată nu își închide telefonul.
Am zis merg în vizită la mama lui ,cu niște prăjiturele făcute de mama. Erau delicioase de-a dreptul ! Și mai erau și cu cocos 😛

Ajunsesem la spital. În colțul peretelui de lângă salonul lui Nicole ,era el. Stătea ghemuit și plângea.
M-am apropiat de el ,și a spus ..

-stai departe de mine !
- ce am făcut ?
- doar pleacă ,nu vreau te mai văd în viața mea!

După ce a spus asta ,dusă am fost. Am început plâng în timp ce fugeam. Fugeam de el ,de durere ,și de inima mea.

Nu înțelesesem de ce se comporta așa. Dar ,mi-a fost de ajuns aud ceea ce-mi spusese. Simțeam cum inima mea plângea.

Durere ? Nu voiam aflu ce e asta. Nu voiam fiu rănită sau alungată. Ci doar voiam aflu ce e iubirea...

Va urma....

Doar O Iluzie.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum