Sold Virginity

Cap.13. Jealous

  Îl privesc speriată. Nu am vrut să spun asta. Sexul cu el e doar sex, dar pur şi simplu...
-Domnule eu... îmi pare rău, cu siguranţă nu asta am vrut să spun.
-Da... mă gândeam eu. zice parcă dezamăgit şi începe să se îmbrace
-Domnule, am spus ceva greşit?
-Nu, Audrey, nu ai spus nimic greşit, ai stricat tot cu scuza aia dar în fine. zice şi se ridică în timp ce îţi trage tricoul
-Eu... domnule! strig după el însă urcă grăbit scările apoi uşa camerei lui se trânteşte
Împachetez valiza lui şi i-o pun în faţa uşii de la cameră. Cobor scările şi intru în camera mea fără să fac vreun zgomot. De ce s-a enervat aşa? Sunt atât de confuză. Îmi iau inelul de pe deget şi îl privesc. Nu am mai primit daruri de mult şi niciodată unul atât de valoros şi preţios. Singurul lucru care mă leagă de trecutul meu e o pereche de cercei cu rubin, cercei pe care i-am avut în urechi când am fost abandonată. Am pierdut unul din cercei în grădina orfelinatului iar pe celălalt l-au transformat măicuţele în jucării pentru toţi, amanetandu-l. Rubinele sunt pietrele mele preferate şi deşi nu avea de unde să ştie asta...parcă a simţit-o.
Trece noaptea, încet şi obositor, iar dimineaţa mă găseşte gândindu-mă la orfelinat.
Îl găsesc pe Alden aşezat în bucătărie la bar cu un pahar de apte şi mâna.
-Bună dimineaţă... şoptesc când trec pe lângă el
-Fiule! strigă Hunter şi începe să vorbească cu el
Deşi dimineaţa trece fără incidente, privirea rece şi nepăsătoare a lui Alden mă face să mă simt incomod. Privirea aia mă urmăreşte toată ziua, iar când noaptea se aşterne Alden iese în oraş iar tatăl lui rămâne să citească.
-Mai doriţi ceva? întreb eu şi îi sting veioză lui Hunter
-Nu, poţi pleca.
Dau să ies dar mă opresc în tocul uşii
-Domnule... sunteţi... sunteţi bine?
-Adică? zice el încruntat
-Nu ştiu...
-Uite, mica mea plăcere, am făcut atâta sex în vacanţă încât nu îmi mai arde acum de nimic. Nu-s impotent, nu-ţi fă speranţe. Ieşi. zice sec iar eu închid uşazâmbind
Speranţa nu moare niciodată. Ies zâmbitoare de pe hol şi îmi pun un ceai la făcut. E trecut de ora 1 noaptea însă nu îmi e somn. Mă aşez pe scaun cu ceaiul înmâna şi mă las cuprinsă de linişte. Nu durează mult şi uşa de la casă se deschide. Alden intră în casă sarutandu-se cu o brunetă cu bustul mare. Se sărută canişte animale iar femeia aia geme ca o cămilă.
-Hei, Audrey. zice el şi îi dă o bretea jos fetei şi o lipeşte de perete
-Hei. zic încruntată
-Ea e Roze. zice şi o strânge de fund făcând-o să geamă
Alden continuă să o sărute însă îşi tot întoarce capul spre mine.
-La naiba! strigă şi o lasă pe brunetă jos.
Ne uităm amândouă cu spaima la el.
-Nu eşti geloasă? spune nervos uitându-se la mine
-Domnule eu...
-Fii geloasă, te rog, fii geloasă! zice şi se incoarda
-Eu... las cana de ceai din mâna şi mă apropii de ei
-Fii... doar fii geloasă... spune şoptit şi îşi pleacă capul
Îl privesc cu atenţie. Unul din ochi îi este vânat iar umărul îi sângerează.
-Domnule Alden, sunteţi rănit... zic eu
Fata cu care a venit stă nemişcată, parcă prea socata să sufle ceva. Alden o priveşte.
-Ieşi... Roze, doar ieşi. zice şi se întoarce urcând în camera lui
-Dobitoc. zice Roze după ce Alden îşi închide uşa camerei
-Dobitoc? Dobitoacă eşti tu, e rănit şi tu îl călăreşti? Eşti normală la cap? Ştii ceva, mai bine l-ai asculta şi ai pleca. spun nervoasă către ea şi o privesc plecând.
Urc scările tiptil şi bat la uşa.
-Domnule Alden...
-Audrey, doar las-o baltă
-Daţi-mi voie să vă pansez
Nu răspunde. Cobor şi iau trusa de ajutor şi intru în camera lui, unde îl găsesc pe pat, doar în boxeri.
-Unde v-aţi lovit aşa? întreb şi încep să îi dezinfectez rănile
-Îţi pasă? Chiar îţi pasă? zice nervos
-Da. zic hotărât şi ferm
-Băieţii de la club m-au întrebat de ce nu mai vine tata cu curva lui
-Ei şi? A meritat să va răniţi aşa?
-Să-ţi apar numele, da. zice şi se strâmbă când pun mai mult spirt
Nu spun nimic, continui să îl pansez.
-Roze aia e o curvă. zic şi rup liniştea
-Oh, acum eşti geloasă
-Hm... ţi-a spus dobitoc
-Te-am auzit ţipând la ea. zice şi un zâmbet îi apare pe faţă
Iau sticluţa cu spirt şi o torn pe rana de pe umărul lui
-Auuuu pentru ce a fost asta?
Îmi ridic privirea şi îl privesc în ochi adânc.
-Niciodată, dar niciodată să nu îmi aperi numele. zic serioasă
-De ce?
-Pentru că nu am să fiu niciodată capabilă să îţi întorc favorul.
Se uită la mine şocat
-Niciodată, dar niciodată să nu te îndrăgosteşti de mine, nu am să fiu capabilă să îţi întorc favorul. Niciodată dar niciodată să nu îmi faci cadouri...
-Nu ai să fii capabilă să îmi întorci favorul. spune şi se uită fix în ochii mei
-Da... zic şoptit
Împachetez trusa şi dau să ies.
-Noapte bună, domnule. zic şi apropii uşa încet
-Le-am făcut pe toate.
-Ce?
-Toate alea "niciodată, dar niciodată"
-Adică? zic şocată şi deschid uşa larg
-M-am îndrăgostit de tine, ţi-am luat un cadou cu speranţa că o să îţi dai seama, şi ţi-am apărat numele.