Regina Şoselelor: The Bad Girl. In Search Of Him

Capitolul I

Intru în casă trântind uşa în urma mea.
Părinții mă aşteptau în living supărați. Abia aşteptau să vadă ce am de zis.

-Te auzim. Spune mama privindu-mă în ochi.

-Nu eu am fost de vină. Spun eu şi mă aşez pe canapea, jucându-mă cu părul.

-Skyler! Ştiu că te-am scăpat din mână. Ştiu că n-am mai petrecut timp împreună. Dar,de ce mă faci de râs? Ți-am dat tot ceea ce ai vrut. Ai tot ce vrei. De ce nu poți fi şi tu cuminte măcar o dată? Atât îți cer.

-Nu te fac de râs, doar încerc să-ți atrag atenția. Într-o zi, ştii prea bine că voi afla ceea ce se petrece cu tine...cu voi. Mă lăsați acasă două săptămâni iar când vă întoarceți din aşa zisa 'misiune' sunteți supărați, nervoşi şi nici nu mă băgați în seamă. Ştiu că nu sunt copilul pe care l-ați vrut dar măcar încercați să mă suportați...Şi să mă acceptați cum sunt. Şi voi ați fost la fel ca mine, răi, nesimțiți şi obraznici aşa că nu mă mai certați că nu are rost.
Nu eu am cauzat bătaia aia. Paraşuta s-a luat de mine iar eu doar m-am apărat. De la ceartă s-a ajuns la bătaie. Asta e, se mai întâmplă. Îmi pare rău. În caz că asta ai vrut să auzi. Spun eu total dezamăgită de comportamentul mamei.

-Skyler, eu şi mama ta te iubim mult doar că..- îl întrerup pe tata.

-Doar că ce, tată? Spuneți-mi ce îmi ascundeți. Trebuie să ştiu! Am şaptesprezece ani. Pot suporta adevărul.

-Doar că...avem multe pe cap, ok? Asta e tot..

- Pe dracu. Dacă nu aveți de gând să-mi spuneți, atunci eu am plecat. Spun eu şi ies pe uşă la fel cum am intrat.

Nu-i înțeleg, aşa fac de când am împlinit vârsta de treisprezece ani. Îmi ascund ceva. Mă roade curiozitatea să aflu.
Mi-e dor să petrec timpul cu părinții mei..
Când eram mică mergeam cu ei la curse. Şi concurau amândoi. Uneori, mama mă lua cu ea în maşină, lăsându-mă să simt adrenalina curgându-mi prin vene.

Mi-e dor să mă duc cu ei în misiuni.. Dar acum, e diferit... sunt fotomodel, regina curselor şi o mafioată.
Nu mi-e nici mie uşor, liceu, mafie, curse, modeling, dar eu tac şi fac ceea ce mi-e menit să fac.

Deschid pachetul de țigări şi iau una, aprinzând-o şi trăgând fumul toxic în plămâni.

Ies din curtea casei pornind spre locul unde ştiu că-mi voi găsi alinarea...unde ştiu că-l voi găsi pe el. Pe Jay. Ştiu că nu suntem rude dar eu îl consider ca pe un frate. E mereu acolo pentru mine...ştie tot ceea ce mi se întâmplă şi mă ajută când nu are cine. El e singura persoană care îmi dă putere, care îmi ridică moralul doar cu un zâmbet. Are douăzeci şi trei de ani şi e un bărbat în toată firea.

Ajung în parc şi îl găsesc stând pe o bancă jucându-se cu animalul lui de companie, un beagle.

-Bună. Îl salut eu aşezându-mă lângă el.

-Hei, Skye! Ce faci? Eşti bine? Mă întreabă el privindu-mă atent în ochi.

- Au aflat ai mei ca m-am batut cu târfa aia şi s-au supărat pe mine...

-Uite...m-am gândit...şi, am vorbit cu tata şi mi-a spus că părinții tăi sunt doar trişti deoarece nu şi-au găsit fiul...nu l-au găsit pe fratele tău. După accident, el nu a fost de găsit.

-Stai, ce frate? Întreb eu confuză. Sunt singură la părinți de când mă ştiu.

-Caleb, Skyler. Caleb este fratele tău. A fost dat dispărut după accident.

- Poftim? Spun eu şocată. Aparent am un frate de care nu ştiam că există.
Caleb...Îmi pare cunoscut numele... şi, deodată, toate amintirile de când eram mică, mi se 'arată' în fața ochilor.
De la decizia de a merge în parc până la accident şi apoi la spital, unde am aflat că fratele meu e de negăsit.

-Oh, Doamne! Spun eu şi las să-mi cadă o lacrimă pe obraz.

-Skye, totul o să fie bine, ok? Încercă Jay să mă calmeze dar eu mă ridic în picioare şi mă plimb de colo, colo până o idee sclipitoare îmi vine în minte.

-Jay, vino, am de gând să-l caut. Şi o să-l găsesc. Ştiu asta! Spun eu luând-o la fugă spre sediu. Jay alergând după mine, încercând să mă oprească.

Ajung în fața clădirii vechi şi intru fără ezitare.

-Stefan, cheamă-l pe Kevin. Acum! Spun eu gâfâind.

-Skyler, crezi că e o idee bună? De ce nu lăsăm poliția să-şi facă treaba? Serios...

-Normal că e o idee bună, Jay. După cum vezi, au trecut doisprezece ani şi încă nu l-au găsit. Eu am de gând să-l găsesc. Iar tu mă vei ajuta.

-Pff...Bine...

Oare cum arată fratele meu acum? Poate are mama o fotografie de familie prin cameră. Imediat cum plec de aici mă duc în camera părinților să caut nenorocita aia de poză. Trebuie să fie măcar una.

Kevin îşi face apariția în holul imens şi mă priveşte întrebător. Poate ştie el ceva.

-Kevin, dă-mi toate detaliile pe care le ştii despre Caleb. Spun eu privindu-l în ochi.

-Caleb? Care Caleb? Nu cunosc niciun Caleb. Spune el mințindu-mă in față.

-Zău? Cum să nu ştii? E băiatul mamei mele şi fratele meu, Kevin! Spune-mi tot ce ştii despre el, te rog.

-Ți-am spus, nu ştiu despre ce vorbești! Spune el dând să plece dar eu îl prind de braț şi-l întorc cu fața spre mine.

-Termină cu mințitul şi spune-mi ce ştii despre el! E fratele meu, Kevin! Gaborii nu l-au găsit. Au trecut doisprezece ani! Dacă a murit? Dacă e în comă în vreun spital de care noi nu ştim. Dacă e chiar sub nasul nostru şi noi nu ne dăm seama? Kevin, trebuie să ştiu. E dreptul meu!

-Off, Skyler...m-ar omorî Rebecca dacă ar afla că ți-am spus...dar, cum ai spus şi tu, ai tot dreptul să afli. Caleb are douăzeci şi unu de ani şi e şaten cu ochi căprui.
Părinții tăi sunt disperați să-l găsească.

-Il voi găsi eu. Spune-i mamei că sunt în tabără. Jay,vino!

Am ieşit cu Jay din sediu şi am început să ne sunăm gaşca, pe Nick,băiatul lui Mike şi Anne, Damon, băitul lui Calum şi Roxy, şi Sophie, fata Clarei şi a lui Ash.

I-am chemat pe toți în fața sediului şi au venit.
Le-am spus şi lor planul meu şi au fost de acord să mă ajute chiar dacă se temeau puțin.

- De unde începem? Întreabă Damon. El e perversul grupului. Are ochii albaştri-verzui şi părul brunet.

-Începem de aici până la intrarea în oraş. Iar dacă nu-l găsim, va trebui să mergem la poliție şi să-l întreb pe Jonas dacă îmi poate da toate datele personale ale lui Caleb. Sau dacă a mai fost văzut pe aici şi nu a plecat altundeva. Off...

Jonas fiind un agent secret şi un prieten foarte bun de-al lui Kevin. Face parte din mafia noastră şi ne ajută cu informațiile de care avem nevoie despre anumite persoane.

-Skyler, totul o să fie bine. Îl vom găsi. Îmi spune Jay trăgându-mă la pieptul lui, mângâindu-mă uşor pe spate.

-Sper..

-Jay are drepate. Îl vom găsi. Trebuie să fim optimişti. Nu ne ajută cu nimic negativismul. Îmi spune Sophie, zâmbindu-mi.

-Ne vor trebui arme să avem cu să ne apărăm în caz de ceva...până la urmă suntem într-o mafie. Duşmanii ne privesc de peste tot. Spune Nick intrând în sediu şi întorcându-se cu o geantă cu pistoale, cuțite şi încărcătoare cu gloanțe.

-Auch, da' nu plecăm la război,nu? Trebuie să-mi păstrez fața cu care agăț toate puicuțele. Spune Damon umflându-se în pene. Am început să râdem de el.
Eii, da' ce-aveți de râdeți? Eu vorbesc serios aici. Un Damon fără chipul ăsta angelic nu există. Spune el zâmbind.

-Hai să începem căutarea ! Spun eu luând atitudine şi inşfăcând un pistol şi două încărcătoare. Pe care le bag la spatele pantalonilor, trăgând tricoul larg peste. Eu cu Jay şi Damon căutăm într-o parte iar Nick cu Sophie în cealaltă.

Îl voi găsi. Ştiu asta.

Bună!
Mă scuzați de întârziere doar că m-am apucat de editat prima carte.
Sper că v-a plăcut.
❤