chapter IV

12 2 0
                                    

Noaptea se lăsase repede peste acele suflete adormite.Norii cenuși de ploaie erau prezenți asupra alarmantului oraș ,făcând ca toate zgomotele surde ale nopți să strălucească sub luminile oarbe ale felinarelor.Era o atmosferă divină .Camera fetelor era luminată de lampa Melissei ,ce pâlpâia din când în când ,pierzându-și contactul cu ,curentul. Pe fața Melissei se citea dezamăgirea ,îi era greu să înțeleagă ce aveau părinții ei de ascuns ,acea fotografie îi rămase întipărită în cap ,stârnindu-i curiozitatea din ce în ce mai mult.Ochii mari îi rămăseseră deschiși până la răsăritul soarelui,când somnul o doborâse.

   -Mel?!șopti Amber,dar fără răspuns .Melissa! insistă aceasta până reuși să o trezească .

   -Ce s-a întâmplat?

   -Îți vibrează telefeonul de mai bine de zece minute ,probabil e un mesaj.

   -Și de asta m-ai trezit ?! întrebă aceasta vizibil iritată în timp ce își verifică telefonul.Tresări la citirea acestuia , era un număr necunoscut.

   -Ce e?

   -Grăbește-te ,mergem la școală!

   -Dar azi e liber.

Melissa îi aruncă o privire nervoasă ,iar fata se conformă imediat.

Acestea au ieșit grăbite îndreptându-se direct spre școala ce ar trebui să fie închisă.

   -Melissa ,stop! Spune-mi ce s-a întâmplat!s-a răstit Amber în momentul în care cele două au pășit în interiorul școlii.

   -Cineva de aici îmi știe părinții! spuse Melissa în timp ce păși grăbită înainte.

   -Melissa! E absurd!

Dar fata nu băgă în seamă ,se îndrepta din ce în ce mai repede spre cancelaria unde ar trebui să se întâlnească cu acea persoană necunoscută.Amber o urmă până când îi pierdu urma,era o școală destul de mare ,iar Melissa nu îi dădu nici un detaliu.Melissa încremeni când în față i se prezentă noul profesor.

   -Stai jos!ordonă acesta cu o voce groasă.

   -Cu ce mă puteți ajuta dumneavoastră?

   -Foarte multe ,dar toate la timpul lor.Până atunci ia plicul acesta.Au fost ultimele vorbe ale bărbatului apoi acesta s-a strecurat afară din încăpere.

Era un plic galben ,cu o fotografie și un bilețel ,era aceași fotografie cu acea siluetă ce-i semăna perfect fetei ,iar pe bilețel îi era transmis un mesaj scurt:"Mai ai puțină răbdare și ne vom reîntâlni.".Fata era surprinsă ,lacrimile i se prelingeau pe lângă chip ,când dintr-o dată ușa fu deschisa brusc , facând-o pe fată să tresară.

   -Cât te-am căutat ,ce cauți aici?

-------------------------------------------------------

Scuze că nu am mai postat , da vreau să știu daca merită să mai continui....

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 19, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

StrongUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum