I can't. [H.S Fanfiction]

Who are you?

Brianna's POV

M-am trezit inconștienta pe un pat alb de spital. Tot ce vedeam în jurul meu erau aparatele care mă monitorizau.
Ce s a întâmplat cu mine?

Mă ridic rapid din pat dar sunt oprita de asistenta care îmi spune

-Imi pare rău domnișoară dar nu va pot lăsa să vă ridicați. Ați suferit un atac de panica din cauza vederii părinților dumneavoastră decedați.

Când mi-am reamintit, inima mea s a crăpat in mii de bucatele. Din nou.

-Poftim? O haideți doamnă fiți serioasă. Lăsați mă sa trec.

Asistenta tot se opunea așa că am împins o si am început să fug spre sală unde se aflau părinții mei. Dar panica m a acaparat din nou când am observat că părinții mei nu mai erau acolo.
Vedeam un doctor care se apropia de mine așa ca m am dus spre el.

-Domnule doctor, unde sunt părinții mei?! Ați înnebunit??

-Domnisoara calmați va, părinții dumneavoastră au fost înmormântați deja la cimitirul orașului.

-Poftim???! Fara acordul și prezența mea? Ați înnebunit?

-Credeam că vreți să scăpați de ei.

Cum putea domnul asta să spună așa ceva?? Mă uitam in ochii lui și vedeam răceala din ei.
De ce lumea din ziua de astăzi e așa rea? Nepăsătoare și dura?

O să aflu cine mi-a omorât părinții și jur că o sa l distrug, chiar dacă mă voi distruge pe mine prima.
Am ignorat privirile celorlalți și am ieșit pe ușa spitalului.

Am ajuns in fața casei și am simțit cum inima mea este strivită. Casa era așa goala fara ei, totul era fără viață.

Am intrat în camera mea și am găsit o pe Cindy, prietena mea cea mai buna. Ea îmi era ca o sora. Doar ea mi a rămas acum.

-Oh, Brianna. Nu a mai spus nimic și m a strans  în brațe puternic.

Mi au dat lacrimile iar ea mă mângâia pe spate. Ii puteam simți și ei tristețea, se înțelegea așa bine cu părinții mei.

-Doar calmează te Brianna,totul va fi bine, îți promit!! Am sa locuiesc aici cu tine și nu o sa te las singura niciodată!

-Cindy,dar credeam că ai ales un liceu din Seattle? Ce se întâmplă?

-Asa este. Am incercat cumva sa mi scurtez orele și programul și...

-Oh nu nu Cindy tu nu o sa îți sacrifici viitorul pentru mine!! Sunt bine, voi fi bine.

-Oricum sa nu îți faci griji, voi veni în fiecare week-end aici,bine?

-Bine. Te iubesc mult Cindy! Esti întreaga mea familie.

-Si eu te iubesc Brianna.

Ceasul era deja 21:00 așa că am decis sa ne uitam la un film până adormim.

............................

Cum se va continua totul?
Viața este ceea ce pare? Totul va fi frumos in ea? Nu știm. Nimeni nu știe. Trebuie doar sa așteptăm ceva,o minune care sa ne schimbe. Iar dacă minunea nu apare, atunci viața noastră nu e încheiată inca.

Hei dragilor, cum vi se pare cartea??
Mulțumesc mult că o citiți.
Știu că începutul este puțin plictisitor dar încerc să nu mă grăbesc cu acțiunile.
Dar va promit că nu veți fi dezamăgiti.

Va iubeeeesc ❤