Skies

6.

,,Te simt la fiecare pas, ca o fantomă ce mă lasă fără glas"

Simt urmele pașilor tăi oriunde merg, te simt ca o fantomă ce-mi suflă în ceafă de mai bine de o săptămână când mi-ai apărut în cale. Îmi amintesc atât de bine cum priveam bulversată bucata de sticlă pe care erau lipite fişele noastre când te-am observat la câțiva centimetri distanță căutându-ți numele, pentru o secundă am crezut că inima nu îmi mai bate, mâinile îmi tremurau incontrolabil, iar în momentul în care te-ai întors cu fața la mine aerul inhalat a rămas blocat în trahee sufocându-mă. Ochii tăi ce mă duc cu gândul la ciocolată îmi sunt întipăriți în minte. Păcat că tu nu înțelegi, iar eu nu pot să explic.

- Sigur te simți bine? Te uiți în toate direcțiile, dacă nu am merge pe aici zilnic aș spune că ești dezorientată.

- Mă gândesc la el, l-am văzut, înțelegi? Privirea sa a avut un impact atât de mare asupra mea, nu îți pot descrie cum eram gata să explodez, aveam un gol imens în stomac și deși frica punea stăpânire pe mine aș fi rămas ore în șir nemișcată doar admirându-l precum o opera de artă.

- A fost o coincidență să fiți în același loc, în aceeași timp.

- Încep să nu mai cred ca toate astea sunt coincidențe, felul în care ne-am întâlnit de fiecare dată, poate e destinul..

- Sau poate îți dorești atât de mult ca soarta să vă aducă împreună încât găsești un semn în orice.