Skies

7.

,,Trenul fericirii mele a plecat din gară"

Auzi asta? E sunetul pe care îl scoate inima mea când se frânge și teoretic nu e vina ta, în teorie tu nu ai făcut nimic, dar practic tu ai făcut totul. Iubești și ești iubit și mă bucur, știi? Mă bucur pentru că ai găsit pe cineva potrivit, așa cum eu nu aș fi fost niciodată, mă bucur pentru bucuria ta, chiar dacă e bazată pe nefericirea mea. Și totuși, cum e ea? E frumoasa? Îți face sufletul să tresară? Îți provoacă fiori? E tot ce aș fi vrut eu să fiu și o invidiez, nu ai idee cât o invidiez, cât aș vrea să fiu cea pe care o strângi la piept, cea care îți poate privi zâmbetul în orice moment al zilei. Mă simt atât de goală, mă doare pentru că m-am îndrăgostit și sunt atât de îndrăgostită de tine și de tot ceea ce face parte din felul tău de a fi, pentru că oricât de potrivită de luptă eram am ajuns prea târziu.

- Înger firav, ce te macină? Ești diferită, fără vlagă, începi să mă îngrijorezi, te cunosc mai bine decât pe mine însămi și e limpede ca cerul că ceva s-a întâmplat cu tine, în ultimele luni ai devenit o altă persoană.

- Mamă, trebuie să îți faci griji din cauza mea, ultimul lucru pe care îl vreau e ca tu să fii tristă, pur și simplu trec printr-o perioadă puțin mai grea, voi fi bine.

- Merită?

- Cine să merite?

- Băiatul acela, îți merită lacrimile, merită să stai trează cu gândul la el? Ți-am dăruit o inimă, numai una, nu e precum roțile unei biciclete, nu poate fi schimbată dacă se strică, ai grijă în mâinile cui o lași.