We are one || Lutteo #SoyLunaAwards2017

-13-

E trecut de 19:00 și eu tot nu am mâncat nimic, cred că ar fi cazul. Cobor scările spre bucătărie și aud niște sunete ciudate. Mi-e un pic frică dar casa e lăsată în grija mea. Trebuie să-mi iau inima în dinți și mătura în mână pentru a înainta.

Ajung în bucătărie și sunt pe punctul de a lovi dar dau de Băiatul fragă!

--- Matteo ce cauți aici?

--- Bună și ție, iubito. Am vrut să fac un gest frumos și să pregătesc cina. Poate după mă recompensezi--- din nou: privirea perversă.

--- Cum ai intrat aici? Ușa era încuiată.

--- Dar geamul era deschis.

--- Uite Băiat fragă, nu știu ce planuri ai, dar dacă tu crezi că voi mânca ceva gătit de tine, în care cine știe ce ai pus, o să... --- Inspir adânc și în toată bucătăria mirosea a sos. Întorc privirea spre masă și văd niște farfurii pline cu spaghete. --- Ai făcut spaghete?

--- Preferatele tale!

--- De unde știai că îmi plac?

--- Asta nu contează. Acum haide. --- mă prinde de mână și mă trage spre masă.

--- Chiar dacă ai făcut mâncarea mea preferată nu înseamnă că mă las dusă de nas de tine. E clar că ai pus tu ceva acolo!

--- Tu chiar crezi că aș face ceva pentru a te răni? Ți-am spus deja că te iubesc.

Se apropie din ce în ce mai mult de mine. Încerc să mă îndepărtez dar când îmi mut privirea pe ochii lui, mă blochez. Concentrată la ei nu realizez că el deja a apucat să-și unească buzele cu ale mele într-un sărut sălbatic. Iar nu am fost pe fază!