Viziune

*79*

Uneori,dacă stai să te gândesti nici nu stii când te indrăgostesti.Ce vorbesc eu aici de dragoste?nici nu-l cunosc.
***
Profa intră in sală.O admir din cap până in picioare .După chipul ei inocent pare de treabă,asta rămâne de vazut.Are o tinută destul de faină,cred că o pasionează moda.Face câtiva pasi apoi se opreste si cu o voce fermecatoare spune „Bună ziua“.Toti colegi se ridică mai putin eu,cautându-mi pixul.
Cand toti se asează eu ma ridic,iar cu voce tare facundu-se liniste in clasa rastesc ,,Bună ziua“.Toti incep sa râdă mai putin ea.Se uită si doar zâmbeste.Subtilă femeie.
Se prezintă si ne spune că,cu ea vom studia chimia.Sinceră sunt paralelă cu fizica/chimia.Niciodată nu le-am putut intelege.
-după o oră-
Sunetul clopotelului mă lasă intotdeauna  cu zgârieturi sonore.Mai ales cel de aici.Observ ca jumatate din clasă preferă sa iese afar si mă gandesc să ies si eu,imi prinde bine putin aer.Nici nu deschid bine usa ca si dobor cartile femeii de servici.
-Imi pare nespus de rău,nu am stiut ,va rog sa ma iertati.
Mă aplec să strâng cartile si-mi zice,,e in regulă“.
Deodată observ ca pierde un biletel ce este numerotat cu numărul 79.O strig si ii spun ca l-a pierdut iar ea imi răspunde vulgar,,nu-i treaba ta“
Rămân uimită,eu doar...nu mai contează.
Stiti,niciodată nu mi.a plăcut acest număr,stiti de ce?
Când eram mică locuiam la o casă cu nr 79.In acea casa nu mai greutăti am dus.Ai mei au refuzat să mai locuim acolo fiind ciudată,si nu doar atât,ei credeau a fii bântuită.
In accidentul alor mei pe copacul de care s.au izbit era scris numărul 79,ciudat că viteza pe oră era aceeasi.Să spunem ca-i doar o coincidentă,dar misterioasă
De fiecare dată când povestesc ceva timpul zboară repede,iar acum este cazul să intru la următorul curs,fizica,viata mea.