Reality or Fantesy

Capitolul 7

Perspectiva Carei
Uhhh...urasc sunetul asta. Il si uitasem. E sunetul alarmei. Trebuie sa plecam la facultate....luna aceasta a trecut destul de repede. Incerc sa ma ridic, dar simt cum doua brate masculine sunt incolacite de mine. E Alex, cred ca am dormit impreuna aseara. Lucrurile noastre decurg mai repede ca un meteorit. Incerc sa ma intorc cu fata spre el.

-Neata, iubitule. Ii spun si il sarut.

-Iubitule? Asta suna bine, nu? Cel mai bine suna, iubita, nu-i asa iubita? Ma intreaba cu un zimbet nebunesc, si ma saruta si el.

-Trebuie sa ne pregatim....plecam la facultate.

-Oh, nu! Iar trebuie la inchisoarea aia, cu diferiti copii? Iubita, vreau sa stam acasa.

-Nu! Si asa o luna era de ajuns, cred ca asa ar zice directorul, asa ca scoala-te, nu trebuie sa pierdem nici un minut.

-Ok...zise si se scula, dar cu un rinjet mai mare ca fata lui. In urmatoarea secunda, sunt ghidilata, si aruncata cu perne. Rideam amindoi ca nebunii...cred ca de aia, Katy si August au intrat si tipau amuzati sa terminam galagia, ca intirziem. M-am sculat rapid, si mi-am facut rutina de dimineata. M-am imbracat lejer, si m-am machiat putin. Am iesit repede din camera si m-am indreptat spre bucatarie. La masa stateau Katy si August care purtau o conversatie tensionata.

-...iar eu am spus ca nu trebuia sa faci asta, ce nu e clar?

-Ah, asa deci? Tu esti mare boss aici? Iti reamintesc ca banii oricum nu sunt ai tai! striga Katy enervata.

-Hoo, baieti. Ce s-a intimplat? intreb cu o fata confuza.

-Nimic, doar ca Katy cheltuie bani...

-Care nu sunt oricum ai tai. Intrerupe Katy...

-Dar care au prioritatea mea, pai ii cheltuie pe lucruri inutile.

-Of...hai gata. Ma enervati cu chestii de astea. Va veti impaca. August-tu nu striga atit, Katy- tu nu cumpara atit. Gata! Nu vreau sa aud nimic!

In bucatarie intra Alex, si ne intreaba ce se intimpla. Toti strigam in cor "nimic". El ca un prostut incepe sa se rida. Vine spre mine si ma imbratiseaza, si imi lasa un sarut pe obraz.

-OK...nu vreau sa va stric momentul, dar am intirziat. Zice Katy suparata.

-Oh, nu! Am plecat! Zicem din nou in cor, si plecam spre masini.

Din pacate, din cauza certii lor care spun eu ca nu isi avea rostul- din cauza ca Katy oricum cumpara mereu chestii inutile- am mers cu ea in masina, iar Alex cu August. Dar oricum nu am vazut problema, din cauza ca trebuie sa vorbesc cu ea.

-Katy....uite. Stiu ca esti suparata pe fratele meu, dar....

-Nu, Cara. Nu incepe. Asta stiu ca e prostesc de la ce ne-am certat, dar nu e cauza principala. Iar nu merge intre noi relatia cu August. Ma gindesc ca....sa ii dau papucii ar fi rau din nou.

-Katy, nu! Asta l-ar ucide, mai ales dupa ce iarasi te pierduse...

-Pai, asta si ma gindesc. Poate...sa luam o pauza?

Nu stiam ce sa ii zic mai departe, din cauza ca oricum stiam ca August se va panica din nou. Totusi, am zis-o.

-Katy, poate nu ar trebui sa il mai chinui. El si asa cu greu te-a readus inapoi. Iar tu te gindesti daca sincer numai la tine. Nu zic ca e fratele meu doar, dar si faptul ca sincer exagerezi.

Nu am spus asta cu ura, dar a tacut tot drumul. Ajunsi la facultate, pasim pragul ei nu toti impreuna, ci din nou fiecare aparte. Cred ca si baietii au avut o conversatie neplacuta.

*
A ajuns si pauza de masa, si m-am indreptat spre bufet. Mi-am luat un hamburgher, o apa plata si un mar. M-am dus spre locul nostru si asteptam sa vina ei. I-am asteptat vrio 15 minute, si am inceput sa maninc. Credeam ca numai vin, dar m-am inselat. Au venit. Katy si August se tineau de mina. S-au impacat, prostutii. Iata ca in urma lor e el. Ma indragostesc de el mai repede decit vriodata mi-as inchipui.

-Ce faci aici singura, Cara? intreaba prietenii mei.

-Ma gindeam ca nu ve-ti veni, si am inceput a minca.

-Desigur ca vom veni. Nu stii ca acesti incapatinati se impaca repede? Chicoteste Alex.

S-au asezat si ei la masa si am inceput a minca, si a ride, ca deobicei.

**
Orele s-au terminat, asa ca am plecat acasa. Acum sunt in masina cu Alex, eu conduc...hihi, astept sa zica ceva de condusul meu, din cauza ca acum merg ca o femeie nebuna care vrea sa prinda pe cineva . El insa statea si se uita pierdut pe geam. Semaforul insa imi spune sa opresc nebunia mea cu condusul, si sa astept culoarea verde.

-Alex. Ce s-a intimplat?

-Nimic, nimic. Zice el pierdut.

-Vrei sa vorbim despre?

-...nu acum....

-De ce?

-Ca nu vreau la moment.

Si in acest mod conversatia noastra "interesanta" ia sfirsit.  Am ajuns acasa si am coborit. Katy si August s-au dus la bucatarie sa manince cite ceva, iar Alex a plecat deodata in camera. M-am urcat si eu si m-am schimbat. Totusi vreau sa stiu ce e cu el. Ciocanesc usor in usa sa, dar nu aud nici un rapsuns. Am hotarit sa deschid usa, dar nu il vad in camera . M-am dus la balcon si il vad asezat jos cu o tigara in mina. Serios, cu o tigara? Decind fumeaza? Ce fumeaza? M-am apropiat de el, i-am luat tigara si i-am aruncat-o.

-Ce faci?! Striga el.

-Arunc tigara ta. Decind fumezi?! Ce fumezi!? Il treb eu alarmata.

-Nu e treaba ta, Cara. Am zis ca vorbim mai tirziu.

-Alex, de ce mai tirziu. Ce ai facut?

-Nimic. Doar ca am nevoie de timp.

-Asculta-ma, Alex. Nu voi tolera asa ceva cu tine. Te prostesti acum, serios!

-Pleaca!

-Nu pina nu vorbim.

-Am zis PLEACA! zise tipind ingrozitor la mine. Cred ca fuma droguri.

Am plecat din camera sa lacrimind. Ce a patit?