Reality or Fantesy

Capitolul 5

S-au terminat insfirsit orele, iar eu am plecat acasa. Ma simteam nasol toata ziua. Prietenii mei se certau chiar si pe coridor, iar la lectii nici macar nu vroiau sa vorbeasca. Imi pare nespus de rau pentru August si Katy. Nu mai vorbesc, si se uitau urit unul la altul. Alexander si Katy se inteleg si ei rau. Katy sta doar in camera ei....cel putin asa o vad eu, iar Alex in salon, si la fel in camera. August nu vorbeste deloc, si nu frecventeaza orele. Se simte naspa din cauza ca tot ce a vrut sa obtina cu Katy s-a pravalit. Nu am vorbit cu ei de....1 luna, si nici nu am apucat sa imi cer scuze, caci ei tot asa se comportau cu incocenta, cu indiferenta. Vroiam sa vorbesc cu ei....sa ne impacam toti...m-am saturat de asa prietenie. Sau macar sper ca este macar putina prietenie ramasa.

***
Este vineri. Am ultima sansa sa vorbesc cu ei. O sa ii scot in oras pe toti, cu pretextul ca mie mi s-a intimplat ceva. Bun plan, presupun. Ma trezesc cu zimbetul pe buze, si imi fac rutina de dimineata. Ma duc cu BMW-ul meu alb la facultate. Intru, plec la dulapioare ca sa imi iau cartile de chimie. Dau sa inchid dulapul, dar sunt apucata din spate de ghearele lui Kira, care miriie si imi zice cu voce minioasa.

-Curva mica ce esti! Tu! Cred ca atunci  cind ti-am luat de par prietena ta cea mai buna, nu ai inteles ca se refera la toate tirfulitele care vor cu el sa fie. Ma crezi proasta?  Am vazut sarutul tau cu Alex inca de atunci, dar te-am lasat, sperind  ca in capul tau gol ai inteles informatia. Dar nu! Tot pleci dupa prietenii tai, si dupa Alex....

O imping pe Kira intr-o parte, uitindu-se cu o privire mortala.

-Inca odata imi faci asa ceva, te apuc eu pe tine. M-am saturat sa te bagi in viata mea. Da-mi pace odata. Te mai apropii, te bag in pamint. Ii zic  cu o fata suparata, plecind spre sala de clasa.

Clopotelul asta m-a salvat! Raspundeam deja a treisprezecea data la ora de franceza.....profesoara intr-atit ma intreaba, parca stiind ca eu nu pot da gres. Dupa cum s-au terminat orele, am plecat spre casa, apoi spre cafeneaua unde as fi vrut sa imi incep planul. M-am urcat in masina, si am inceput sa conduc. Stateam la semaforul rosu, auzind cum se apropie ceva foarte rapid. Se pare ca acea rapida masina nu se oprea  din cauza ca nu avea frine. Si se pare ca de aia m-a lovit, aruncindu-ma la 2 metri in fata. Minunat.

Din perspectiva lui Katy

Imi parea nespus de rau pentru Cara si tot ce se intimplase, mai ales pentru dragul meu August. As fi vrut sa fiu cu el, dar nu mai puteam....ma simteam rusinata deja de tot. Vroiam doar sa incepem totul de la inceput. Dar inca nu suntem niciunul gata sa ne impacam, din toti 4. Am vazut-o pe Cara azi la facultate...si pe Kira apuncind-o. Vroiam sa ma apropii, dar....nu ma lasa orgoilul si teama ca Cara nu va vrea sa fim din nou prietene.

Se terminase insfirsit ultima ora. Mi-am luat masina, si vroiam sa plec acasa, sa ma schimb si sa plec la cafeneaua noastra preferata cu Alex, Cara si August, ca sa ne impacam, cel putin dupa planul meu ar trebui sa mearga..  Am plecat acasa, m-am schimbat, dar am si vazut ca Cara la fel porneste spre cafenea. Am inceput a merge dupa ea, dar pe cealalta banda. Dintr-o data aud cum o maisna goneste. Si a lovit tare masina Carei, si a aruncat-o la 2 metri. Am iesit din masina mea. Nu puteam sa o vad pe Cara din masina ei. Am sunat la ambulanta urgent. Am incercat sa dau si de baieti....nu raspundeau. Mai tirziu mi-au sunat inapoi.

-Alo, baieti! Pe Cara au lovit-o, si au aruncat-o la 2 metri! Veniti!

-Am plecat! au zis amindoi odata.

Ambulanta a ajuns. Cara era ranita la cap, si ii curgea singe de peste tot. Au ajuns si baietii. August tipa din rarunchi. Imi era mila de el.

-Car! CARA! Cara, respira! CARA.

Vroia sa plece cu ea, dar nu puteam sa il lasam , avea sa faca multe isterii.

-August! Alex pleaca cu Cara! August!

Alex s-a urcat in ambulanta. Mi s-a parut ca ii curgea o lacrima. Ambulanta a plecat. August statea pe jos, in genunchi si plingea.

-August! Ridica-te te rog mult! August! August....zisem mai mult in soapta caci nu ma asculta. Am hotarit sa nu astept si l-am sarutat. Da...l-am sarutat. S-a ridicat incet, si a plecat in masina, acasa. L-am urmat si eu. Am intrat la el. Statea pe canapea intins si se uita la Tv. Nu putea sa plece oricum la spital. M-am asezat linga el.

-August...

-Nu....nustiu de ce asa s-a intimplat cu noi. Vroiam sa te intorc. Acum si Cara.....s-a intimplat la fel ca la parintii nostri. Nu pot suporta gindul asta. Imi e sora! Nu...nu pot zice mai mult nimic.

Ma uitam la el cu mila, cu tristete. Nu puteam sa cred ca el e asa sensibil. August.... cred ca ma indragostesc de tine trepta si neasteptat. Pacat ca nu iti pot spune acum, cind totul e intors pe dos in viata ta.