Profu' de Mate [Yaoi]

{10}

Chiar nu puteam. Nu eram pregatit. Atractia mea fata de Dante era atat fizica cat si sufleteasca. Dante era un om bun, nu stiu de ce pana acum l-am urat sau poate ca stiu, dar e mai bine sa dau totul uitarii.

Poate ca inca nu eram pregatit pentru a face acest pas; el era pimul din viata mea si chiar il iubeam, nu voiam sa il pierd. As fi facut asta, dar sunt prea las. Multitudinea de sentimente o luara razna. Durerea de cap incepea sa persiste datorita stresului si gandurilor ce nu imi mai dadeau pace.Acum eram intr-un dormitor, probabil cel al lui Dante.
M-am intis pe pat in speranta ca durerea de cap se va opri. Priveam tavanul si ma gandeam la Dante, la ce aveam sa ii spun.

In momentul urmator usa se deschise incet, pe ea intrand nimeni altul decat Dante. Se opri pentru o secunda in fata usii privindu-ma ingrijorat. Mi-am strans picioarele imediat la piep si le-am prins in brate. Voiam sa ii spun ca il iubesc si ca imi pare rau pentru mai devreme, voiam sa ii spun atatea, dar in acelasi timp nu stiam ce sa spun.

-Dante, eu vreau sa spun ca...am fost intrerupt de telefonul lui care suna.

-Alo, iubito? Oh, buna. Ce faci?

"Iubito"..Deci are iubita, si cu toate astea el tot nu a incetat sa se dea la mine. Simteam cum durerea de cap devine insuportabila si cum cateva lacrimi isi croiesc drum pe fata mea pana ajung in coltul gurii. Le-am sters imediat, dar acesta observase deja gestul meu.

-Bine, iubito. Ne vedem maine. Te iubesc!

Acesta inchise apelul si imediat imi arunca o privire. Mi-am sters si ultima lagrima, si in aceeasi pozitie mi-am intors capul spre fereastra.

-Yuki..ce voiai sa imi zici? spune cu vocea tremuranda.

-Vreau sa ma duci acasa. Asta am vrut sa zic, spun pe un ton recesi indiferent, incercand din rasputeri sa imi controlez emotiile. Privirea-mi era inca indreptata spre fereastra, neputand sa ma uit la el.

-E deja destul de tarziu si..

-NU! Vreau sa ma duci acasa, acum! am incercat sa plec pe usa, dar acesa ma apuca de mana. Ma smuceam, dar degeaba; ma tinea in stransoarea lui. Dupa alte incercari esuate, ma trase la pieptul sau incepand sa plang si sa il bat cu pumnii in piept.

M-am lasat moale si continuam sa dau cu pumnii in pieptul sau, puterea mea devenind din ce in ce mai mica. Eram gelos, suparat, furios, trist si...dezamagit. Inca nu puteam crede cele auzite.El avea o iubita si tot a continuat sa se joace cu mine si cu sentimentele mele. De ce era asa un monstru? In momentul asta il uram, il uram din rasputeri. Pana la urma,profesorul de mate, ramane profesorul de mate. Un egois ingamfat.

-De ce..De ce, Dante? ii spuneam cu ultima putere in glas.

-Yuki, scuze ca nu ti-am spus. Urmeaza sa ma despart de ea si nu o sa...

-De cat timp va intalniti?

-Trei ani..

Ha? Trei..Trei ani, iar eu nu am facut decat sa il impiedic relatia lor. Asta inseamna ca eu doar eram o jucarie? Eram o jucarie..

-Dante, tu simti ceva pentru mine?

Acesta nu facu decat sa isi dea parul pe spate si sa surada amuzat. Ma privi in ochi, intr-un fel nervos, intr-un fel confuz, intr-un fel iritat de ce se intampla. L-am privit cu dispret, inca avand ochii inlacrimati.

-Poate o sa-ti raspund la intrebare chiar acum, isi linse buzele lasciv, plasandu-si degetul mare pe buza mea inferioara. Se avanta asupra buzelor mele, lasandu-ma surprins intr-un mod neplacut. Accordul de a-mi invita limba la un dans tandru si pasional imi fu cerut muscandu-mi buza de jos. Intra rapid cautand disperat dupa partenera dansului. Nu ezita nicidecum sa isi plimbe obraznic mainile pe spatele meu, apucandu-ma de talie si ridicandu-ma in sus, instinctiv inconjurandu-mi picioarele in jurul taliei sale.

Ma simteam o carpa, o carpa murdara de ganduri si sentimente spulberate, pur si simplu, aruncata pe jos. Atata neglijenta din partea lui fata de mine, dar chiar nu stiu de ce ma preocupa pe mine asta. Sentimentele astea devin din ce in ce mai puternice pe yi ce trece, si deoarece asta era adevarat nu voiam sa accept adevarul; adevarul durea, parca mii de spini imi ipunsera inima, parca cerul imi cazu in cap, iar pamantul imi fu luat de sub picioare. Acum chiar ca nu mai aveam ce sa cred despre el. Imi placea atat felul in care ma saruta, dar aducandu-mi aminte de ce s-a intamplat mai devreme, ma simteam folosit, anipulat de vorbele sale, iar eu ca un naiv ce sunt am crezut totul. Nu o sa ma mai vada prea multa vreme.

M-am impins agitat, Dante dandu-mi drumul si ma privea confuz. Fata imi ardea de furie si suparare, el chiar nu voia sa inteleaga. Ma simteam ca ultimul om de pe planeta si asta avea sa se sfarseasca acum. Aceste sentimente tulburateare ce isi faceau aparitia de fiecare data cand eram imi preajma lui. Inima imi batu cu putere, parca vrand sa participe la maratonul de alergat al vietii singure si indurerate. Asa ma simteam< ca un vapor singuratic in mijlocul unei furtuni ce nu avea sa se termine prea curand. Se vedea ingrjorarea pe fata lui, dar nu se mai poate asa. Eram ranit iar el trebuia sa inteleaga asta. Mi-am sters coltul ochilor cu mana si l-am privit cu dispret.

-Du-ma acasa! am spus pe un ton ceva mai ridicat.

Si-a luat paltonul si l-a pus in jurul meu. Hainele mele erau ude inca, asa ca a trebuit sa raman in tricoul lung. Am mers pana la iesire cu capul in jos, urmandu-l. Imi deschise usa, ploaia se mai domolise, asa ca aputut cu succes sa parcurga drumul spre casa mea. Pe durata drumului niciunul din noi nu a spus nimic. Eu priveam derutat si incercand sa imi scot faza cu acel apel din minte, iar Dante, cu o expresie neutra, privea drept la drum. O sa am grija ca asta sa fie ultima noastra revedere. Nu mai am de gand sa dau ochii cu el. Nu vreau sa intervin in relatia lor.Are pe cineva de atata timp, iar dintr-o data apare un pusti ca mine care sa strice toata treaba, de fapt nu este vina mea. Este vina lui Dante pentru ca m-a pacalit si mintit.

Am ajuns acasa. Am deschis portiera si am iesit mergand pe alee ajungand in fata usii si oprindu-ma, dar am intrat imediat ce Dante incerca sa isi ia la revedere.Am ignorat, si am intrat mergand sus pe scari. Se pare ca mama tot nu era acasa.

Este deja destul de tarziu asa ca m-am intins in pat. Inca aveam tricoul lui pe mine. L-am ridicat la nivelul fetei si mi-am bagat fata in el sintindu-i mirosul lui si incepand sa simt cum cateva lacrimi isi fac traseu pe obrajii mei. Imi e dor de el....