Profu' de Mate [Yaoi]

∆12∆

Dupa acea noapte, Dante si Yuki au devenit cele mai apropiate persoane pe care le puteai intalni. Daca nu i-ai fi cunoscut, cu siguranta ai fi zis ca sunt frati, dar cu siguranta mult mai apropiati.

Trecusera doua luni de la fericitul incident si cei doi formau oficial un cuplu, cu toate ca nimeni nu stia inca de asta. Yuki a vrut sa fie asa, iar Dante l-a ascultat cu sfintenie. Dante vrand sa il aiba in permanenta pe prea iubitul sau partener in ochii lui, a vorbit cu mama sa si a fost de accord ca Yuki sa locuiasca impreuna cu Dante intr-un apartament , iar astazi avea de gand sa viziteze cateva pentru a fi sigur de alegeri.

° ° °
DANTE

-Deci, Yuki, astazi o sa mergem sa discutam cu proprierarul si sa vedem cateva apartamente, iar cel care o sa ne placa o sa-l cumparam. Bine?

-Mhm.

-Si apoi am putea sa mergem in oras sa sarbatorim inceputul relatiei noastre, o spune Dante cu mult entuziasm.

-Da.

-Yuki, tu ai ceva. Ce este?

Avea o privire neutea si in acelasi timp ingrijorata. Imi faceam griji pentru el. In ultimul timp, de cand suntem impreuna, se compoarta cam ciudat.

-Dante, eu..nu cred ca este bine sa facem asta..

-Adica sa ne cumparam un apartament? Stai calm, o sa platesc eu, nu ai de ce sa iti faci gri...

-Dante! Asculta-ma..Relatia noastra nu este in regula. Tu ai 24 de ani, iar eu am 16. Tu nu stii ce inseamna asta? corupere de minori. Si daca afla cineva ca am facut-o impreuna o sa fie considerat drept..viol.

-Dar nu te-am corupt, a fost alegerea ta asta. De ce ai acceptat sa fim impreuna? Pentru ca ma iubesti, din acest motiv. Iar cu sexul, sexul nu a fost nimic. Nu o sa fie considerat viol.

Si in urmatorul moment mi-am dat seama ce am spus. Puteam observa ochii lui Yuki ce acum erau rosii si inlacrimati.

-Desigur, ai dreptate. Nu a fost nimic. Pana la urma de ce naiba am mai facut-o daca mai tarziu avea sa nu mai conteze?

-Yuki..n-am vrut sa spun asta.

-Lasa-ma, nu ma atinge..Nu inteleg de ce...

-Scuze, iarta-ma, l-am cuprins in brate si l-am strans bland, dandu-si drumul la plans si incepand sa dea cu pumnii in pieptul meu pana se mai calmase putin.

-Tu nu intelegi? Nu..nu as vrea sa te vad in puscarie pentru ca lumea intelege altceva, iar eu nu o sa am dreptul sa vorbesc.

-Dar eu o sa am, si nu iti face griji, nimeni nu o sa afle nimic. O sa am grija de tine si o sa te tin in siguranta, i-am sarutat fruntea si i-am sters lacrimile.

Yuki isi uni buze cu ale mele pentru scurt timp apoi afundandu-si capul in pieptul meu.

-Te iubesc, Dante!

-Si eu te iubesc, micutule!