Alia Pov.
Alia:-Nu pot sa cred, nu pot sa creed! Îmi pierd mintile, pur si simplu. ...eu nu eram destul de buna pentru el, nu? Nu eram destul de buna?! El pur si simplu s-a jucat cu mine pana a...gasit ceva mai bun. Îl urasc! M-ai auzit? Îl urasc!
Ayla:- Gata...linisteste-te! Stiu ca doare...dar totul va fii bine. Timp, doar atat îti trebuie. Timpul rezolva totul. Si peste cativa ani, va veti intalni iar atunci îsi va da seama ce a pierdut.
Spune prietena mea luandu-ma in brate.
Eu:- ...nu-ti mai face filme in cap. Asta nu se va intampla.
Ayla:- Nu ti-ar strica putina speranta.
Eu:- Sa sper? Ce sa sper?! Sa ma iubeasca din nou? Sa se intoarca la mine? Niciodata!
Ayla:- Nu. Sa speri ca totul va fii bine, ca nu vei mai suferi pe viitor. Si...sa speri si la un iubit nou.
La ultima propozitie ma inghiolti cu cotul.
Eu:- Nu-mi trebuie. Urasc baietii!
Ayla:- Ba nu! Îl urasti doarv pe el. Dar...stii de ce îl urasti?
Eu:- Că-i un afemeiat?
Ayla:- Nu! Ca l-ai iubit prea mult si te-a dezamagit.
Si atunci sar la gatul prietenei mele pentru o imbratisare. Suntem prietene, pardon, surori de 12 ani. Ea ma intelege.
Eu:- Multumesc! Multumesc ca ma intelegi!
Ayla:- Pentru nimic, draga mea! Asta fac surorile!
Si ne indepartam din imbratisare.
Eu:- Ayla...
Ayla:- Da?
Eu:- Voi vorbi maine cu mama...eu vreau sa plec de aici.
Ayla:- Ce?! De ce?
Eu:- Eu...nu o sa pot sta in orasul asta, voi pleca...cel putin un timp.
Ayla:- Si unde pleci?
Eu:- La matusa Aby...am vorbit cu ea si vine sa ma ia peste doua zile.
Ayla:- ...Alia...si ce fac eu fara tine?
Eu:- Ai putea veni cu mine.
Ayla:- Imposibil...parintii mei sigur nu ma vor lasa.
Eu:- Dat totisi îi intrebi, bine?
Si da afirmativ din cap.
Ayla:- Ramai la mine, da?
Eu:- Da!
Pste doua zile
A venit si ziua asta...mama mi-a dat voie, si matusa a venit. Ayla nu vine... ma lasa la greu.
Mama:- Sa ai grija de tine, scumpo! Sa mai vii intr-un weekend. Da? Si sa ma suni.
Eu:- Voi veni.
Tusa Aby sta in Brasov*
Ayla:- Îmi va fii foarte dor de tine, te iubesc!
Eu:- Stii, putem vorbi la fel in fiecare zi...doar ca prin telefon.
Ayla:- Da, dar nu-i acelasi lucru. Oricum..ai grija de tine, da?
Eu:- O sa am! Pa mama! Pa Aila!
Ma urca în masina si pornim. Sper ca aceasta mutare sa ma ajute sa trec peste si sa vin o alta persoana de la Brasov.
