Fata pe care au distrus-o ( A Harry Potter and depression story)

Capitolul 17

Habar nu aveti cat sunt de fericita ca va place carte. 300 de vizualizari!.?💕💕💕💕Comentariile voastre ma fac foarte fericita si ma amuza. Vreau sa va spun ca ma regasesc in personajul Melindei. Va multumesc pt tot.

- James pov-
 
O aud pe Rose cum tipa la Melinda. Ce a apucat-o?! Nici nu stie povestea! Melinda fuge spre camere cu ochii ei mari inlacrimati. Baiatul ala prost incearca sa o ajute. Care e problema lui?! Nu are ce sa faca cu viata?!
  - Rose, ce te-a apucat?! Nu a fost vina ei. Tu nici nu stii povestea! Eu m-am despartit de Charlie. Habar nu ai cum i-a vorbit. Si in primul rand e vina mea. Eu nici nu am bagat-o in seama.
  - Imi pare rau, spune Rose dezamagita. Dar nu e vina mea ca ea e regina dramei.
- Sa nu ii mai spui asa vreodata. Tu ai bagat-o in seama?! Toti suntem de vina iar acum tu ai inrautatit totul in dorinta ta de a fi prietena cu Charlie si pentru a fi populara. Nu esti mai diferita de Nia. M-ai dezamagit!!
   Am plecat. Nu mai puteam sa stau langa ea acum nici mai tarziu. Albus a venit dupa mine. Rose a ramas in acelasi loc plangand. Merita. Vrea sa se schimbe. Nu intelege ca orice persoana e unica in felul ei. Nu o mai recunosc. Fata tocilara, care radea si ne ajuta s-a transformat intr-o copie fidela a Niei.
- Ar trebui sa vorbesti cu Melinda. imi spune Albus.
- Dupa tot ce a patit? S-a schimbat in ultimul timp. Presupun ca ai observat si tu.
- Am vazut. Nu mai rade nu mai vorbeste. Sta inchisa in ea.E diferita.
- Din cauza mea. Prea multa lume a ranit-o iar eu i-am ajutat. inima imi spunea sa o caut sa ii spun ca e speciala dar creierul imi spunea sa plec acasa mai repede. Si logic ca am facut din nou o greseala care ma va costa scump. Mi-am ascultat creierul. Am parasit singura persoana care ma facea sa uit ca trebuie sa fiu perfect. Puteam sa gresesc in fata ei. M-am idreptat catre sala cea mare.

- Melinda pov-

Burta imi cerea de mancare. Trebuie sa ma adun. Ma ridic lenesa de pe jos incercand sa uit ce tocmai s-a intamplat. Incercand sa uit ce cred prietenii mei despre mine. Persoanele la care tin cel mai mult. Incerc sa-mi aranjez parul salbatic, cat de cat. Cobor cu mainile tremurande. Spre norocul meu holul este pustiu. Nu este nimeni de care sa-mi fie frica. Doar eu si linistea. Merg incet gandindu-ma la ce ar trebui sa fac atunc cand intru in sala. Trec pe langa marile statui care imi dau fiori. Aud pasi in spatele meu. Te rog sa nu fie vreun prieten de al meu.
Pasii se apropie si ma striga. Ma intorc si  vad fata blanda a domnului Potter.
  - Melinda, ce mai faci?
  - Bine. spun rapid.
  - Am vazut ca in ultimul timp nu ai mai stat cu prietenii tai.
  - Am..am stat cu ei destul de mult in ultimul timp. Ne distram. mint eu, nu mam distrat de o gramada de vreme.
- Cu James nu ai mai vorbit aproape deloc in ultimele saptamani.
La auzul numelui lui cateva lacrimi si-au facut aparitia pe obrazul meu. Mi-am tras rasuflarea. Am facut zgomotul pe care toata lumea il face cand plange.
- Am decis sa ma indepartez putin...pentru a invata. mint eu pentru a doua oara pe ziua de azi.
- Am inteles, te intrebam deoarece James nu a mai facut o farsa de o saptamana. Nu ca nu ar fi ceva bun. Toti profesorii sunt multumiti. Doar ca nu ii sta in fire.
Spre norocul meu am ajuns inainte sa mai intrebe ceva, ceea ce pentru mine era o usurare. Nu stiam cat mai puteam sa mint.
Am intrat in sala plina de rasete. Am realizat, prea tarziu ca nu m-am sters pe obraz de lacrimi. M-am uitat la prietenii mei iar ei la mine. Imediat m-am asezat intr-un loc unde nu mai era nimeni. Mi-am sters lacrimile si am incercat sa manac ceva. Chiar daca imi era foame mancarea nu avea gust. L-am vazut pe domnul Potter uitandu-se la mine si apoi la James si apoi din nou la mine si dind din cap. Am mai dezamagit o persoana. Iam auzit pe prietenii mei razand. Nu mai rezistam. Apoi dintr-o data ceva sa schimbat. Nu mai puteam sa respir. Vedeam in ceata. Vocile celor din sala parca se aflau la kilometri departare. Ma simteam ca in apa. Neajutorata. Lacrimile si-au facut inevitabila aparitie. Nu mai intelegeam nimic. Nu-mi mai simteam mainile. Picioarele imi tremurau. Capul parca mi se invartea. Aerul refuza sa intre in
plamanii mei. Nu mai puteam sa respir. Parca ma inecam intr-o mare rece intunecata adanca o mare inexistenta. Pot doar sa aud ecoul vocilor lor. Apoi incetul incetul imi revin. Din nou vocile apar. Reusesc cu greu sa respir. Realizez unde ma aflu. Respir. Vad. Aud. Dar nu sunt pe deplin bine. Inca sunt putin ametita. Ma ridic vrand sa plec. Nu eram bine. Dar aud pasii unei persoane apropiindu-se. Tocuri. Era o fata. Imi ridic capul din pamant. Si in fata mea apare o fata supla, frumoasa, perfecta si nervoasa. Charlie.
  - Tu!! tipa ea la mine, sunetul era asurzitor, de abia imi revenisem. Din cauza ta! Mam certat cu el! Proasto! tipa si imi da o plama peste obraz. Cad. Nu mai simteam nimic. Apoi o durere in burta isi facu aparitia din cauza unui sut. Imi pun mainile peste burta sperand sa reusesc sa opresc durerea. Speranta desarta. Aud oamenii tipand la Charlie. Iar domnul Potter o indeparteaza de mine. Am incercat sa ma ridic dar picioarele nu voiau sa coopereze.
Domnul Potter ma ajuta si reusesc sa ma sprijin de perete.
- Esti bine?! ma intreaba domnul Potter, nu stiu tu cum crezi ca  sunt dupa o palma?
- Sunt bine. spun cu jumatate de voce.
- Melinda, esti bine? ma intreaba James apropiindu-se.
  - Sunt bine! spun rece si ma indepartez. Nu pot sa respir! spun cu vocea tremuranda, aerul nu voia sa intre in plamani. Vreau sa plec!! spun rece si ma indrept spre usa.
O deschid cu mare greutate si din nou intru in holul rece si singuratic. Un loc care acum mi se pare extrem de comod. Merg cu pasi mici. Eram adnacita in gandurile mele. Aud un strigat.
Stiu vocea asta. E Matt. Singura persoana care pare sa fie langa mine. Repet pare. Nu stiu daca chiar ii pasa de mine sau doar ma foloseste. Pentru ce ar putea folosi o persoana ca mine? Chiar nu stiu. Dar daca stau sa ma gabdesc mi-ar veni o gramada de idei.

Sper ca v-a placut. Sa-mi scrieti in comentarii. Bye!!!

  -