Summer Camp

~2~

-Ce cautam aici?sasai eu.
-Shhh!mai incet,sopteste Henry(da,ii place sa i se zica asa).
-Opriti-va amandoi! Am lucruri mai bune de facut decat sa va ascult pe voi cum va certati!zice Dorian.
-Adica sa te tarasti prin guri de aerisire?intreb eu ironica.
-Nu uita ca o facem pentru tine!"maraie" Henry.
Imi dau ochii peste cap.
-Imi spuneti si mie de ce ne taram pe-aici?intreb.
-Ca sa mergem sa-ti procuram haine,raspunde Dorian.
-Dar printesele de la care furam nu isi vor da seama.
-Normal ca nu. Cand vine vorba de rochiile altcuiva ar spune ca n-ar purta asa ceva in veci,zice Henry.
-Ok,cum spui tu.... Dar cat mai avem de mers?
-Intre.....8 si 10 mile,raspunde Dorian.
-Mile?intreb eu speriata.
-Glumeste. Are un simt al umorului prea.....rasuflat.....zice Henry. Mai avem intre 8 si 10 minute.

***

Am ajuns in camera a doua fete. Nimeni nu era aici asa ca am cazut de cuviinta ca e cea mai buna idee sa venim aici.
Am gasit un dulap.
-Ce zici de asta?intreaba Henry.
-Nu,prea impopotonata. M-as impiedica la primul pas.
-Dar asta?intreaba Dorian.
-NU. Aia e prea mica.
-Dar asta?intreaba amandoi.
-Aia e prea......perfecta,raspund aruncandu-mi ochii peste ea.
In fata mea statea o rochie roz,dintr-un material fin(media).
-Imi place! Hai s-o luam si sa plecam!
-Stai! Ce-ar fi sa te schimbi aici ca sa putem sa plecam pe coridor,nu prin aerisire,zice Henry.
-Ok. Dar voi doi iesiti afara si tineti de 6,zic eu grabita.
Dupa ce ei inchid usa silentios,imbrac rochia. E mai usoara decat as fi crezut. Si e lunga! Asta inseamna ca nu mai trebuie sa "imprumut" si o pereche de pantofi.
Ies grabita pe usa.
-Deci? S-a intamplat ceva....ciudat? Cat am lipsit?
Liniste. Amandoi se holbau la mine.
-Sunteti....bine?
-Huh? Ah,da,totu-i bine,zice Henry.
Dorian nu-mi raspunde,doar imi zambeste dand afirmativ din cap.
-Acum arati ca o adevarata printesa.
-Dar.....nu sunt....domnita?
-E ok,vei spune ca e din partea un-
-Bunicii!
Amandoi se uita ciudat la mine.
-Ce? Bunicii sunt cea mai pretioasa sursa! Pentru tot!
-Cred ca Dorian vroia sa spuna din partea unui posibil petitor......zice Henry.
-Oh......fie.....
-Acum Henry te va ajuta. Sa te instalezi si acomodezi intr-o camera,zice Dorian.
-Dar bagajul meu?intreb.
-Il voi aduce mai tarziu! Acum trebuie sa plec!

Il privesc cum se departeaza.
-Haide!zice Henry tragandu-ma brutal de mana. Deja am incalcat o gramada de reguli pentru tine!
-Atunci n-o mai face daca nu-ti place,zic eu pe un ton provocator.
-Stai calma. Dupa ce te insotesc pana la destinatie,o sa ma prefac ca nici nu te-am cunoscut.

Nu-mi pasa. Oricum nu aveam pe nimeni. Mama e mereu ocupata,prietena mea e in alta clasa si abia daca apucam sa vorbim 10 minute pe zi.....
Imi alung gandurile astea,reprosand:
-In loc sa te prefaci ca nu ma cunosti,mai bine uita-ma de tot! Cel putin asta voi face eu!
Ma eliberez din stransoarea lui.

***

-Buna ziua! Lady Lillian nu a fost cazata.
-Oh,scuzati-ne greseala! Stati sa ma uit.....  Am gasit! Lady Lillian,camera 18. Uite si cheile usii.
-Multumesc ,murmur.
Insfac cheile si plec.
Ajung la camera cu numarul 18. Deschid usa si ma trantesc in patul liber.
Peste putin timp,atipesc.
Cand ma trezesc,pot sa-mi dau seama ca cineva ma priveste.
Deschid ochii si spun:
-Buna,eu sunt Lady Lillian!
-Printesa Nehemia,incantata!zice fata din fata mea.
O studiez rapid. Par lung,blond,ochi verzi,patrunzatori. Piele catifelata,bronzata.
Ea surade usor,dintii albi iesindu-i la iveala.
-Ce....ce s-a intamplat?intreb eu derutata.
-Ni-*raset*-mic*raset*. Adica.....tu nu esti domnita,nu?
-Ba da..........Nu,nu sunt. Dar....de unde stii?
-Rochia ta. Rochia ta e a unei printese. Ingamfate. Foarte foarte enervanta!zice ea amuzata.
-Dar.....cum ti-ai dat seama ca am.....am furat rochia,intreb eu simtind cum ma imbujorez.
-Te-ai uitat la spatele rochiei?intreaba ea chicotind. Scrie clar acolo.Rochia de gala,numarul 35,printesa Manon.
-Oh!spun eu uimita de descoperire. Si....o sa ma spui?
-Nu! Stai calma,nu sunt o turnatoare. Pe langa asta,nicio printesa sau domnita pe care-am intalnit-o aici nu facea mai mult decat sa se dea la printi si sa barfeasca. Tu esti diferita! Esti interesanta. Nu plictisitoare. Si asta e bine.
Ii zambesc fericita ca mi-am facut o noua piertena,chiar daca tot ce stie despre mine e ca am zis o minciuna si am furat o rochie.
-Da,păi...e o poveste lungă. Apropo de asta,mă întorc imediat,trebuie doar să iau ceva. Stai calmă,nu "împrunut" din nou,adaug eu rapid.
Începem să râdem în timp ce ea mă ajută să-mi dau jos biletul de pe spate de unde reiese clar că deja am făcut o infracțiune.

***

-Cum adică l-ai pierdut?țip eu disperată.
-Uite,nu e vina mea. Rămăsese pe coridor. E vina TA că nu l-ai adus în cameră!
-Nu l-am adus pentru că TU ai spus că vei avea grijă de tot!
-Ok! Păi...nu mai trăi în trecut!
-Nu e ok!În GEAMANTANUL ăla era totul!
-Păi nu-i vina mea că nu-ți iei poșetă!
-Ah,deci tot vina mea e!strig furioasă.
-Hei! Dorian,am o veste bună și una proastă!se aude o voce după care o ușă trântită.
Henry stătea în fața noastră trăgându-și sufletul.
-Spune!zic eu și Dorian la unison.
-Vestea bună e că am găsit geamantanul!
-SUPER!strig eu.
-Fantastic!zice Dorian.
-Vestea proastă e că s-a scufundat acum 5 minute.
-La naiba! Știam eu că asta nu se a termina cu bine!
-Unu. Limbajul! Doi. E ok,oricum n-ai fi folosit ceva din obiectele ălea...
-Obiectele ălea erau mai importante ca tine!"sâsâi" eu.
-Mă îndoiesc....mormăie Henry.
-Și acum ce?întreb eu descurajată.
-Acum eu îți voi împrumuta haine. Și te voi ajuta cu micul tău secret,spune o blondă ce stătea în cadrul ușii.
-NEHEMIA!exclam eu zâmbind.

Va urma...