Summer Camp

~3~

-Bine,în seara asta va fi o mini-petrecere pe vas,zice Nehemia încântată.
-Hei,credeam că nu-ți plac chestiile de genul.
-Păi...în mod normal nu. Dar având în vedere că eu sunt cea care te va introduce direct în lumea regală,sunt destul de încântată.
-Ok. Și...cu ce începem?întreb eu derutată.
-Cu țara. Eyllwe. Eu sunt prințesa ta,iar tu ești domnișoara mea. Ok?
-Înțeles. Acum,ar mai trebui să știu ceva?
-Păi...în principiu da. Dar nu mai ai timp să înveți așa că vei improviza. Acum,hai să vedem cum vorbești. Bună ziua Lady Lillian! Mă numesc Nehemia,prințesă din Eyllwe.
Îmi rețin un zâmbet înainte să răspund:
-Încântată prințesă. Acum,dacă majestatea voastră regală mi-ar putea scuza umila mea prezență,mi-ar plăcea să merg să mă îndop cu mini-sufleuri decât să stau cu regalitatea voastră plictisitoare,zic eu făcând o reverență ca mai apoi să izbucnesc în râs.
Nehemia îmi urmează exemplul. După ce poate în sfârșit să vorbească fără să aibă crize incontrolabile de râs,își continuă discuția.
-Vai domnișoară,cum să vă îndopați cu mini-sufleuri? Fără mine,adaugă ea în timp ce amândouă răbufnim în râs.
-Vaaaai? Nu pot să cred,luminăția ta,își rupe din propriul program ca să stea cu o aiurită ca mine?
-Nu vin pentru tine,ci pentru mâncare,zice ea pe un ton fițos.
După încă câteva crize de râs,ne prăbușim pe pat.
-Lily,spune-mi ceva despre tine. Și eu îți voi spune ceva despre mine.
-Ok. 2 adevăruri și o minciună. Să vedem....Am un câine,îmi place să citesc și....numele meu nu e Lillian.
-Prea simplu. Nu ai câine pentru că sigur ai fi încercat să-l iei cu tine. Pari genul care citește mult și nu mă îndoiesc de asta și...știu că numele tău nu e Lillian.
-Cum de....cum de știi?întreb eu curioasă.
-Unu. Tocmai tu ai spus că nu ar fi trebuit să fi aici ceea ce înseamnă că nu ești Lillian deoarece ea ar fi trebuit să fie aici. Doi. Eu o cunosc pe Lady Lillian deoarece e din țara mea. Și trei. I-am întrebat pe băieți cine ești cu adevărat. Sindy,adaugă ea.
-Cât timp aveai să mă minți că nu știi cum mă cheamă?
-Până mi-ai fi confirmat chiar tu.
-E rândul tău,încerc eu să schimb subiectul.
-Ok. Să vedem...ale mele vor fi mai....extreme.Am ajutat la răzvrătirea rebelilor din ținutele apropiate regatului meu,sunt pe jumătate zână și .....urăsc pizza voastră.
-Stai. Nimeni nu urăște pizza. Ceea ce înseamnă că.....că....
-Da,mi se pare normal că ești surprinsă. Ești prima fată care află.
-Woooow! Deci ai puteri magice și aripi și baghete cu sclipici și....
-Nu,nu,nu. Fiind pe jumătate zână,nu am cine știe ce puteri. Pot doar să fac farmece.
-Farmece?
-Am puterea de convingere. Pot să conving aproape orice persoană pentru o scurtă durată. Și stăpânesc și ceața uneori.
-Ce-i aia?întreb curioasă.
-Păi....e tot un fel de convingere. De exemplu,să zicem că eu m-am strecurat din castel și mai multe persoane mă văd. Pot să-i fac să creadă că sunt o altă persoană. Dacă să zicem aș zbura pe un dragon,oamenilor li s-ar părea că e doar o pasăre. Asta e ceața. Maschează aparențele.
-Maschează.....aparențele....răspund eu interesată.
Poate mă putea ajuta cu problema părului și a ochilor. Nu, nu încă.
-În fine,destul despre mine. Povestește-mi despre viața ta,zice Nehemia curioasă.
-Păi...n-aș vrea să vorbesc despre asta,spun eu un pic stânjenită. Oricum,ar trebui să începem să ne pregătim. Cât timp mai avem până începe petrecerea?întreb eu fără chef.
-Mai e ceva. Adică abia am luat prânzul,spune fata gesticulând spre tăvile cu mâncare,acum goale. Petrecerea începe la 20. Deci o să începem să ne pregătim de la 18:30.
-Asta înseamnă că mai avem 5 ore la dispoziție să facem orice.
-Am putea....auzi,ție îți place să faci farse?întreabă Nehemia cu un aer interesat.
-Păi....nu pot să zic că mă omor după ele. Adică încerc să fiu cuminte la școală și în preajma părințiilor. Dar,având în vedere că nu sunt în niciunul din aceste locuri,adaug eu,da,mi-ar plăcea să fac farse.
-Puteai să spui un simplu da,zice Nehemia dându-și ochii peste cap și începând să râdă.
-Am o idee și cu cine să începem,spun eu zâmbind.
-Cu cine?întreabă curioasă Nehemia
- Un anume Căpitan Henry a spus că va încerca să ma uite. Deci hai să-i amintim cine sunt.
-Bună idee!
-M-am gândit....ce-ar fi dacă ne-am strecura la ei în cameră și i-am pune țintei noastre colorant în șamponul de păr? E o farsă clasică.
-Îmi place cum sună. Colorant putem lua de la bucătărie,spune Nehemia încântată. Merg eu.
După 10 minute de așteptare,Nehemia se întoarce cu niște colorant mov.
Încă 10 minute și ajungem în fața camerei băieților.
Ciocănim la ușă,afișând fețele noastre speriate.
Dorian deschide ușa.
-Hei fetelor! Ce s-...
-E UN ȘOARECE ÎN BAIA NOASTRĂ!începem noi să țipăm.AJUTOOOOOR! AAAAAAAAHH!
-Fetelor! Calmați-vă! Haideți,intrați înăuntru.
Nehemia se uită subtil la mine în timp ce intrăm.
-Ok. Eu și Henry vom veni cu voi să vedem ce se întâmplă.
-Eu. Nu. Intru. In. Camera. Aia,spun eu sacadat.
-Băieți,vin eu cu voi să vă arăt,spune Nehemia scăpând câteva lacrimi și apucându-l pe Dorian de braț.
Henry se uită confuz la prietenul lui. După care îl urmează afară împreună cu Nehemia,dar nu înainte de a-mi arunca o privire de ai grijă ce faci în lipsa noastră.
Dau ușor din cap,semn că mă supun. Când ușa se închide și pașii se îndepărtează,intru în baie ca un uragan căutând șamponul de păr. După câteva căutări îl găsesc și introduc colorantul în el. Acum trebuia doar să fac dispărută dovada. O ascund în faldurile rochiei când aud pași și voci cunoscute.
-Scuze băieți,spune Nehemia intrând. Cred că am confundat șlapul cu un șoarece mutant. Toate părerile mele de rău.
-Nu-i nimic,zice Dorian. Deci,dacă mai aveți nevoie de ceva,puteți orcând să apelați la no-....
-Serviciile de pe acest vas,spune Henry în timp ce mă scoate afară din cameră,o dată cu Nehemia.
-Chiar merită farsa,spune Nehemia abținându-se să râdă.

***

După încă câteva ore în care ne-am plimbat pe holuri discutând,eu și Nehemia ne-am întors în cameră să ne pregătim pentru bal.
Intru în baie. Trebuia să mă spăl pe păr. Adevăratul meu păr. Îmi dau cu grijă peruca jos. Părul meu lung,argintiu iese la iveală.
Imi ud părul după care îmi pun niște șampon pe el. Dar șamponul e mov! De ce e șamponul mov!?? Scot un mic țipăt de surprindere,înainte să-mi iau halatul pe mine și să ies ca o furtună din baie.
-Lily ce s-a întâm-,spune Nehemia încremenind la vederea mea. Ce s-a întâmplat cu părul tău? De ce e mov?!
Îngheț când realizez că am ieșit fără perucă.
-Cred că putem noi să vă răspundem,se aude o voce de după ușă.
Dorian și Henry își fac apariția.
-Știam că puneați ceva la cale. Într-adevăr vă cunoaștem de puțin timp dar știm amândoi că nu v-ați teme de un șoarece. Mai ale dacă e un papuc roz,zice Henry.
-Așa că atunci când am ajuns în cameră,am căutat peste tot să vedem ce-ați făcut. Cum ți-am spus eu am stat câțiva ani în lumea ta,spune Dorian uitându-se spre mine, așa că mi-am amintit de farsa asta. Așa că am căutat în șampon și am găsit colorantul. Așa că în timp ce voi vă plimbați pe holuri,am venit și am schimbat sticlele de șampon. A fost o nimica toată,mai ales că ușa era descuiată.
Sigur băieții nu s-ar fi așteptat la ce a urmat. Nici Nehemia.
Am început să râd. După povestea asta,un gând mi-a trecut prin minte. Acela că părul meu nu se poate vopsi.
-Așteptați aici,spun eu încă chicotind dar intrând înapoi în baie.
Îmi îndepărtez șamponul cu apă după care mă usuc. Îmi pun peruca și halatul înapoi pe mine ,după care ies.
Toți trei au rămas cu gurile deschise.
I-am dat afară pe băieți,nu înainte de a zâmbi triumfătuare.

Va urma....
Hei,sper că v-a plăcut acest capitol. Am stat mult să mă gândesc despre ce să-l scriu. Am vrut să-l fac despre bal și noaptea pe vas dar m-am gândit c-ar fi prea clișèic.Dar apoi m-am gândit că în tabără se fac și farse și ar fi amuzant să încerc să amestec obiceiurile regale,rafinate cu unele simple,amuzante. Atât am avut de spus,ne revedem data viitoare! Cya!