Capitolul 1 - Fiori Reci

126 36 22
                                    

Mereu am crezut că viața este un joc de teatru, iar noi suntem actorii, dar acum nu mai cred același lucru. Toate lucrurile care mi se întâmplă acum în viață sunt petrecute cu sau fără voia mea. E ca un vis, eu doar îmi imaginez ceva frumos, dar nu tot eu decid ce se va întâmpla mai departe, dar oare a-și putea face asta cândva? Oare toate problemele din viața mea vor dispărea dacă asta vreau să se întâmple?

Mereu am crezut că viața mea e grea, din cauza părinților mei care mă tracasează  cu tot felul de lucruri pe care trebuie să le fac ca să devin fiica lor model. Oare am ajuns să fiu acea fiica pe care ei și-o doresc? Oare ei sunt mândri de cine sunt eu acum și de reușitele mele? Sunt mândri că peste câteva luni o să intru la facultatea la care au visat ei, dar cu timpul m-au făcut și pe mine să visez la ea?

— Perrie, scumpo?  Trezește-te odată! Ai școală!

— Încă 5 minute, mamă!

— Haide, Perrie!

— Oh bine! Imediat cobor!

Mă trezesc din gândirea mea și mă mai analizez puțin în oglinda care stă acum în fața mea.  Sunt aceeași fată timidă și retrasă, cu note excepționale și lăudată de toți profesorii. Mă simt bine că sunt așa! Mulțumită părinților mei am ajuns așa și eu chiar sunt mândră de cine sunt. Am o familie frumoasă și fericită și chiar dacă la începutul drumului meu, când am intrat pentru prima dată pe porțile liceului părinții mei mă sâcâiau la cap cu tot felul de chestii care mi se păreau prea greu de făcut atunci, mă bucur că au făcut asta; pentru că în sfârșit le-am putut duce, aproape, până la capăt.

Mă îmbrac repede și cobor jos unde părinții mei mă așteaptă la masă.

— Bună dimineața, scumpo! 

—Bună, tată! spun eu zâmbindu-i.

— Mama? Unde e?

— A avut câteva treburi și a trebui să plece, îmi răspunde și el zâmbind.

— Ok, eu trebuie să plec!

— Oh da, desigur! Îmi pare rău că  nu te pot duce eu azi, dar trebuie să plec mai repede la serviciu. Ai grijă!

— Bine, atunci o să chem un taxi.

Ies afară din casă și îmi scot telefonul din buzunar pentru a suna la un taxi. Afară este cald iar soarele strălucește pe cer într-o ploaie de lumină.

                                                             *************************

Ajung la școală, iar Jennifer și Ally vin spre mine și mă îmbrățișează.

 Ally mereu a fost acel tip de fată care face pe toată lumea să zâmbească cu comportamentul ei. Se comportă ca o fetiță mică, dar are partea ei matură pe care nu o vezi prea des. E veselă aproape tot timpul, dar dacă o cunoști mai bine îți dai seama că viața ei nu e tocmai roz.

Jennifer sau Jen, cum îmi place mie să-i spun, este exact contrariul ei, de aceea ele mereu se ceartă sau se contrazic. Ea e tipul de fată care știe să se distreze, îi place pericolul și e mereu sufletul petrecerii, dar are o parte sensibilă a ei, și aceea este familia. Nu are o familie perfectă, iar ea încearcă să uite de faptul că părinții ei sunt pe punctul de a se despărți.

— Bună Pez! Ce faci? mă întreabă Ally.

— Destul de bine, voi?

— Eh..la fel, răspunde Jen.

DANGEROUS FEELING - Secrete Întunecate(I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum