Keep The Kingdom's Fire Burning

- IV -

-En garde!
Mă trezesc tresărind, neştiind ce se întâmplă, văzând-o pe Lilly cu scobitoarea îndreptată spre fața mea.
-Ce faci?
-Trezeşte-te leneșule! Avem multe de făcut.
Mă uit pe fereastră, dar afară este încă întuneric.
-Glumești? Nici măcar nu a răsărit soarele!
-Bine, atunci să mai stăm puțin.
-Ce idee excelentă.
Încerc să adorm, dar o privire insistentă nu mă lasă.
-De ce te holbezi?!
-Știi, în acest sat lumea se trezește foarte devreme; doar îmi imaginam cum ar arăta capul tău în vârful unei țepe, în mijlocul orașului.
Sar din pat, îmi iau capa și merg la ușă.
-Bine, plecăm.
Un rânjet se așterne pe fața micuței.
-Așa credeam și eu.

Orașul este pustiu, iar vântul adie puternic. Pe cer se văd norii adunându-se rapid. Va ploua, dar Lilly stă încrezătoare pe umărul meu.
-Nu crezi ca ar trebui să mai stăm până se termină ploaia?
-Avem mult de mers și nu vrei să ne prindă noaptea afară.
Oftez și pornim la drum.

Ieșim din oraș, iar după câteva minute intrăm într-o pădure intunecată.
-Ești sigură că vrei să mergem pe aici?
-Este singurul drum.
-Către ce? Unde mergem?
-Ai răbdare și vei afla. Acum fii cu ochii în patru și ai grija pe unde mergi.
Înaintând, peisajul devine din ce în ce mai înfricoșător. Copacii au forme ciudate, încălcând orice lege a normalului. Mă simt privit din toate părțile, iar oriunde m-aş uita văd fețe apărând și dispărând rapid. Se face frig, iar o lacrima îmi curge pe obraz, înghețând înainte să ajungă la bărbie. Simt cum mâini mă cuprind, mă strâng și mă lasă, încercând să mă aducă la nebunie.
-Lilly, ce se întâmplă?!
Niciun răspuns. Mă uit către ea, dar fața îi arată demonic, ochii săi albaștrii devenind roșii ca focul. Mă sperii și o arunc de pe mine, auzind apoi glasul ei strigându-ma.
-Allan, calmează-te!
O privesc din nou, dar de data asta arată normal.
-Ce se întâmplă?!
-Pădurea...se joacă cu mințile tale. Tot ce vezi nu este real.
-De ce am venit pe aici? Nu puteam ocoli?
-Nu! Este singurul drum.
-Către ce?!
Mă ridic în picioare și lovesc cu pumnul într-un copac. Încheietura mâinii stângi începe să mă ardă, o furie cuprinzându-mi tot corpul. Lilly vine spre mine, încercând să mă liniștească.
-Oprește-te! Ce se întâmplă cu mine? Unde m-ai adus?
-Liniștește-te, te rog! Promit că iti spun tot când ieșim de aici. Cu cât stăm mai mult, cu atât vei fi mai afectat.
O privesc în ochi și văd cum două lacrimi îi curg pe obrajii roșii. Cad în genunchi, cerându-mi scuze.
-Îmi pare rău! N-am vrut să te fac să plângi.
-Nu-i vina ta. Ridică-te și hai sa plecam odată.
O iau pe micuță cu grijă de jos, punând-o pe umăr și reluând drumul. Spre mirarea mea, ieșirea din pădure era la câțiva pași distanță. Mă uit în urmă și văd intrarea, la mai puțin de zece metrii distanță.
'Ce? Cred ca glumeşti.'
-Lilly, ce se întâmplă?
-Este o pădure blestemată. Se joacă cu mintea ta, oprindu-te să ajungi la ieșire. Norocul nostru este că asta a fost una foarte mică.
-Mai sunt și altele?
-Nu în drumul nostru, dar da.
-Cu siguranță o vom ocoli la întoarcere. Acum promisiunea.
-Da, în legătură cu asta. Mai poți aştepta până ajungem la destinație? Acolo vei afla toate răspunsurile.
Oftez și dau din cap afirmativ.
-Hai să mergem...