2.

18 4 0
                                    

Am mers cu Kyle până la liceu pe jos, din cauză că am pierdut autobuzul, şi durează destul de mult până vine următorul. Mergeam destul de relaxaţi având în vedere că ştiam că urma să întârziem, dar pe la jumătatea drumului ne-am dat seama că prima oră aveam istorie, cu cel mai sever și bătrân profesor din liceu.

-Ne scuzați-

-Ne scuzaţi că am întârziat, termină Kyle propoziţia mea, din cauză că eu încă gâfâiam.

-Blake! Brice! Defapt, aţi ajuns la timp. Tocmai trebuia să aleg pe cine ascult. a zis profesorul nostru și pot să jur că l-am văzut zâmbind malefic. Daca tot sunteți în față, de ce nu răspundeti voi? a adăugat el.

-Dar eu voiam! s-a auzit o voce din clasă, dar toată lumea a ignorat-o.

-Ia să vedem... Ce s-a întâmplat în 1468?

-V-ati născut! a zis Kyle stârnind multe râsete din partea colegilor noştri dar eu m-am încruntat la el, după care mi-am mutat atenţia la profesor iar în ochii lui vedeam doar furie.

-La directoare! Amândoi! Acum! aproape că a ţipat profesorul. Am ezitat la început, dar apoi am fugit din clasă.

Am fost doar de câteva ori în viaţa mea la directoare şi mereu din vina lui Kyle. El e genul acela de băiat care e destul de popular şi intră des în probleme, dar eu sunt fata aceea care este mereu în fundalul poveştilor, fata care nu face nimic interesant. Totuşi, singurii oameni care mă știu sunt cei care se cunosc cu Kyle.

-Ești prost. i-am zis când eram pe hol.

-Și tu fraieră.

-Vorbesc serios! De câte ori mai vrei să ajungi la directoare?

-Pai mă gândeam că-

-Nu mai gândi! Nu îţi iese.

Am bătut la uşă şi apoi s-a auzit vocea dulce a directoarei ce ne spunea să intrăm. Avem noroc că avem cea mai drăguţă directoare din lume, şi mai e şi verişoara lui Kyle.

-E vina lui! intru şi trantesc uşa, dupa care o deschide şi Kyle pentru a intra.

-Buna si tie! zice Claire, verisoara lui Kyle. Şi la multi ani!

-Mersi. spun sec, deşi nu avea nicio vină. Kyle, spune-i ce-ai făcut.

-Am întârziat.

-Continuă, spun eu.

-Si dupa am zis ca profu' s-a născut în 1468.

-Foarte matur, Kyle. E ziua ei, chiar vrei sa o bagi în probleme?

-Păi..

-Niciun păi! Ieşiţi amândoi, mergeti la ore, si Kyle?

-Da?

-Păstrează-mi si mie nişte tort.

După micul incident, ziua a fost normală, asta până la pauza de prânz. În fiecare şcoală exista acea fată populară, care e mai bogată decât părul celor din reclamele la vopsea, şi care are toată şcoala la picioarele ei.

Ironic e faptul că mă urăşte. Încă de la grădiniţă, când i-am tăiat o şuviţa din păr atât de scurt, încât a trebuit să se tundă mai sus de umeri, iar ea ţinea mult la părul ei.

Aveam cinci ani, un păr foarte scurt, gelozie şi o foarfeca. Ce era sa fac? Să desenez şi să decupez cu foarfeca? În niciun caz!

O înteleg că mă ura. Avea toate motivele. Dar ar trebui să treaca peste, e al treilea an al nostru în liceul ăsta şi nu am avut o zi în care să scap de ea. Chiar dacă s-a răzbunat deja pe mine, tot cred că o să atace iar.

-Toată lumea, atenţie la mine! spune fata populară, pe nume Natalie, urcând pe un scaun. Astăzi, poate că pentru cei mai mulţi de aici e doar vineri. Dar tin să vă anunţ că azi este ziua uneia din vechile mele prietene, Jessica Blake! zise Natalie, iar toţi din cantina mi-au urat la multi ani. Totuşi, ce e o zi de naştere fara o petrecere pe măsură? Se va ţine la mine acasa, din moment ce Jess are o casa cam... periculoasă pentru claustrofobi. a adaugat ea apoi, stârnind rasete. Sa fiţi acolo la noua, în seara asta. La multi ani, Jess! a zis apoi întorcându-se spre mine.

Pe moment nu înţelegeam unde bate, dar am stat de vorbă cu Kyle, şi cel mai probabil abia aştepta să îşi bata joc de mine într-un fel sau altul. Nu puteam sa nu merg, din moment ce a anuntat tot liceul, dar trebuia să am grijă. Alte fete i-au făcut lucruri minuscule pe langa ce am facut eu, dar s-a răzbunat pe fiecare, repede si exagerat. Pe o fată din şcoala generala a facut-o sa fie exmatriculata din cauză ca i-a furat un stilou. Cine nu fură lucruri de la colegi? Pot să fac o colecţie uriaşă cu lucruri de la şcoala care nu sunt ale mele.

Mie deja mi-a spart telefonul-de doua ori-dar nu cred că asta-i tot. O cunosc prea bine, din cauză că eram foarte bune prietene când eram mici.

***

Am ajuns acasă destul de devreme, fiind abia ora trei, iar părinţii mei nu erau încă acasa, aşa ca m-am dus în camera mea sa vad dacă am ceva ce aş putea să port la petrecere, dar nu am găsit nimic. Mă tot gândeam dacă ar trebui să mă duc la mall să îmi cumpăr o rochie, pana când o bataie scurta in uşa m-a intrerupt.

-Intra!

-La mulţi ani! spune tata şi intră cu o pungă în mână.

Am luat-o, şi nu stiu cum a ghicit, dar inauntru era o rochie, perfectă pentru o petrecere. Era grena, fara mâneci, si norocul meu e ca am niste pantofi cam de aceeasi culoare.

-Stii, m-a sunat Kyle sa îmi zică de petrecere. Natalie încă e suparata pe faza de la grădiniţă? a zis zâmbind.

-Cam aşa pare.

-Păi... Eu te las. Distracţie plăcută pentru mai tarziu, eu trebuie să plec puţin. Am treabă prin oraş.

-Bine, pa! am zis, dupa care tata a ieşit din cameră.

Am mai stat ceva timp in faţa televizorului, iar apoi am început să mă pregătesc. Mi-am ondulat puţin părul, mi-am pus rochia si pantofii, iar apoi am mers în baie, unde îmi ţineam machiajele. Mi-am dat cu luciu mat grena pe buze, pe pleoape m-am dat cu o culoare asemanatoare, o linie subţire cu tușul, puţin rimel pe gene şi eram gata.

La ieşire mi-am amintit să imi iau o geanta micuţa în care mi-am pus telefonul, şi am plecat. Când am iesit din bloc, Kyle mă aştepta.

-Nu credeam că o să vii, mi-a zis imediat cum am iesit.

-Aș putea să zic acelaşi lucru despre tine. spun eu, după care plecăm spre casa lui Natalie Ross.

La Limita Nemuririi #Wattys2017Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum