1.30 PM. Caldura este destul de deranjanta pentru inceputul lunii iunie. Privesc in gol pe geam si un gand ma readuce la realitate. Decid sa fac lucrul pe care mi l-am propus de cateva saptamani, dar pe care inca nu l-am pus in practica.
Merg alene spre masuta din lemn masiv maronie, asezata in partea opusa a incaperii.
Trag de spatarul scaunului, inspir profund si imi trec mana peste fata, dandu-mi parul ud de pe frunte.
Imi las corpul pe acesta, trag de sertarul intredeschis si imi scot o foaie. Iau pixul pe care mi l-a oferit acum un an, din suport muscandu-mi buza agitata.
Ce se intampla cu mine? El nici macar nu e aici, de ce am astfel de reactii?
Ma frec la ochi oftand,deschid pixul si ma pozitionez in fata foii gandindu-ma.
Asez pixul pe foaie si incep sa scriu mici detalii. Se inmultesc gandurile, ideile, sentimentele, lacrimile. Mici lacrimi isi fac aparitia in colturile ochilor mei, strang din dinti incercand sa nu le dau drumul. Cedez. Nu mai pot respira normal,privirea mi se incetoseaza. Trag aer adanc in piept, revenindu-mi incetul cu incetul.
Trebuie sa ii scriu tot ce simt, altfel nu voi scapa de aceasta povara.
2.06.2016
Ora: 1.55 PM
Tot ce vei citi aici,este o mica, dar lunga exprimare a sentimentelor care ma chinuie, care nu imi mai dau pace, sentimentele care nu ma lasa sa imi mai traiesc viata fericita. Nu mai vreau sa traiesc in acest film mut. Imi ajunge! Imi ajunge sa ma trezesc continuu cu gandul la tine, cu speranta ca te voi gasi dormind langa mine, din nou.
Imi e dor sa te ating, imi e dor sa iti strig numele, iubitule... Cate zile voi mai trai cu tine in gand? Cate lacrimi voi mai putea duce?
Trecand peste prostia mea pura. Nu ma baga in seama, scuze. Sa continui cu ceea ce trebuia sa incep, de fapt.
Buna, dragule! De cand nu am mai vorbit, iti lipsesc? Nu ai mai dat niciun semn de viata. Ai uitat ca exist? Ai uitat sarutarile pe care mi le dadeai in fiecare dimineata? Ai uitat dragostea pe care ti-o port? Ai uitat tot ce faceam? Oh, pai eu nu. Fiecare moment, Zayn, fiecare clipa imi trece zilnic prin cap. Inca traiesc pe principiul tau: "Nu ma vei uita! Eu voi fi intotdeauna al tau, iar tu intotdeauna a mea.". Eu am ramas a ta, dar tu al meu cand? Oare stii sa imi spui unde s-a pierdut acel frumos "noi"? Oare te-am pierdut de tot? Sincer, sper sa nu. Sper sa vad din nou in ochii tai, acea frumoasa stralucire pe care o aveai cand ma vedeai. Sper sa mai ma bucur de reactiile tale ce imi faceau inima sa bata mai tare decat de obicei.
Oare stii sa imi declari unde ne-a disparut iubirea? Cred ca este inca acolo, dar se ascunde.
As vrea sa pot stii raspunsurile la toate intrebarile ce imi strabat capul, insa nu e atat de usor precum pare.
Cum iti mai e viata? Dar sufletul?
Esti fericit langa ea? De fapt, exista o alta ea in viata ta? O alta ea care sa iti umple jumatatea libera de pat? O alta ea, mai buna ca mine?
As vrea sa imi cer scuze, as vrea sa ma lasi din nou sa iti vorbesc. Macar pentru o singura data pentru a-mi cere scuze. Niciodata nu e tarziu sa iti ceri iertare, chiar daca nu e in totalitate vina ta.
Vor trece lunile la fel de greu? Chinuindu-mi sufletul sa te elibereze? Hranindu-mi inima cu minciuni? Cu vise ce nu se vor implini niciodata?
Da, stiu...stiu. E stupid sa continui sa ma agat de oamenii ce m-au uitat. Totul trece, asa se spune...insa nimic nu trece fara sa lase urme.
Zain, te iubesc cum nu am iubit pe nimeni. Te voi astepta mereu. Nu uita asta.
Imi pare rau de deranj,
A ta,Yves.
P.s.: take me back,I'm yours! :)
Rasuflu incet, ma ghemuiesc pe obiectul din lemn. Citesc din nou ce am scris, informatii amestecate, intrebari amestecate, la fel ca si in gandurile mele.
Imi strang genunchii la piept, lasandu-mi capul pe ei. Simt gustul sangelui in urma muscarii buzei destul de rau. Imi dau seama ca am amestecat tot ce am scris,nu va intelege ce am vrut sa ii scriu. A iesit o harababura. Strang din ochi,incercand pur si simplu sa ma evapor de acolo.
Xoxo,primul capitol e aici. Scuzati greselilr gramaticale,voi corecta capitolul putin mai incolo. ~pinguu.
CITEȘTI
The Last Letters
Fanfiction"Erai totul. Acum, esti...nimic." -Yves "Asta e pentru tine, Zain; pentru tot ce mi-ai oferit si luat; pentru iubirea ce ti-am purtat-o; pentru momentele favorabile si nefavorabile; pentru noi; pentru tu si eu." -Yves "Totul? Oare mai exista un to...
