Închisoare

33 7 2
                                    

  ,,Scoate-mă de aici'' spuse un glas moleșit
  Durerea din glas mă străpunse ca un cuţit
  Mă uit împrejur, dar nu văd nimic
  Sunt al minţii mele, ostatic.

  Simt cum pulsul îmi tot crește
  Iar inima, săraca, bate nebunește
  Se aud mii de voci în depărtare
  Îmi zic: ,,Va fii bine, doar du-te la culcare''

  Vor să mă arunce în groapa somnului etern
  Perfect, am rămas blocat în acest infern.
  Cândva, îngerii erau prietenii mei
  Dar la rândul lor, au plecat și ei

  Mă înec în ale mele lacrimi amare
  Simt că mă copleșesc toate bolile avare
  Ca o ultimă impresie, asta e ceea ce numesc eu:
  Depresie....

WORDS KILL PEOPLEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum