Straina [M.C. F.F.]

Straini

-Nici gand! spun eu nervoasa strangandu-l si mai tare in brate. NU vreau sa fac asa ceva!
-Asta e singura solutie June. Intelege! imi zice Cody care era era destul de calm fata de mine.
Blondul mi-a explicat ca nu putem fii vazuti impreuna la scoala. Sau pur si simplu vazuti de cineva. Stia ca daca va afla Michael de relatia noastra ceva rau mi se va intampla.
-Adica noi ne ascundem relatia din cauza unui idiot mai mare decat China? Nu e corect ce faci. Putem trece prin asta impreuna. spun eu destul de calma ,cu un mare zambet pe fata.
S-a apropiat incet de fata mea pentru a ma saruta, dar atunci am auzit usa casei deschizandu-se. Panicata am tipat la el sa se care cat mai repede cu putinta pentru ca nu am chef sa afle mama. Acesta mi-a dat un sartu scurt pe buze , spunandu-mi ca maine vine sa ma ia si a plecat pe fereastra.
*Ding* Ok... Se pare ca sunt cautata. Oricine este mai poate astepta.
Am coborat repede jos si nu am fost deloc surprinsa sa vad blatul de la bucatarie plin cu pungi.
-Mi-ai luat ceva bun? Spun eu repezita cautand in pungi.
-Buna seara si tie scumpa mea fata! spune mama dandu-si ochii peste cap. Da. In a doua punga ai negrese.
-Multumesc! iau cutia cu negrese, o lingurita si o pup pe mama pe obraz.
Urc treptele grapita amintindu-mi de mesajul pe care l-am primit. Am pus negresele pe birou si m-am indreptat spre pat. Deschid telefonul si nimic.
-Si atunci de unde mama naibii s-a auzit?
Pe noiptiera de langa pat se afla un telefon. Poate Cody si l-a uitat aici. La cat de repede l-am gonit nu ma mira.
-Roscata e pe drum. Vii? ~Toby
Cine e roscata asta? Nu am nevoie sa imi bat capul cu asta. Nici nu am apucat sa terminam discutia despre "relatia" noastra.
-Telefonul lui a ramas la mine. Trebuie sa dai in alt mod de el. ~June spun eu aproape plictisita si inchid telefonul pentru a fi sigura ca nu mai vad si alte mesaje care m-ar putea face sa imi pun si mai multe intrebari.

Trezitul de dimineata este unul din sutele de lucruri pe care le urasc. M-am dat jos din pat lenesa si m-am indreptat spre baie ca sa imi fac rutina de dimineata. M-am imbracat cu o pereche de blugi negrii un pulover subtirel si conversii visinii. Pacat ca nu imi pot conduce masina nici azi.
Pe blatul din bucatarie se afla un biletele de la mama in care imi spunea ca a trebuit sa plece mai devreme de acasa si imi ureaza succes. Imi iau un mar si astept. Peste 10 minute o masina se opreste in fata casei si claxoneaza.
-Cu siguranta e Cody. Chiar daca nu i-am putut vedea ieri masina pariez ca el este.
Imi iau ghiozdanul si telefoanele si ma indrept spre masina.
Spre uimirea mea din masina nu a iesit Cody ci   Michael.
-Vrei sa te duc la scoala? Imi spune acesta cu un zambet pervers pe fata.
-Mai bine m-ai calca cu masina decat sa merg cu tine undeva. Spun eu plictisita.
-Nu cred ca iubitul tau mai vine dupa tine. E deja tarziu. Ce zici? Vii? Iti promit ca nu fac nimic.
  M-am uitat la ceas. Chiar era tarziu. Poate Cody chiar a uitat de mine. Stai... de unde stie el ca sunt cu Cody?
-Vin cu tine daca imi raspunzi la o intrebare...
-Te ascult...
Si atunci salvarea mea a sosit. O masina neagra a parcat fix langa mine si Cody a iesit din ea.
-Nu ai alta treaba ,cap de sfecla?
Michael nu spune nimic, doar rade de parca toata situatia era o gluma amuzanta. Se urca in masina si goneste spre scoala.
-Scuze ca mi-a luat atata. Urca!
-Telefonul tau a ramas la mine. Imi indrept privirea spre fata lui. Era asa de frumoasa cand imi zambea.
-Ce este? spune incruntandu-se.
-Nimic. spun incet,mai mult pentru mine.

Ajunsi in curtea liceului am fugit spre prima ora. Matematica. Cine face orarul asta?

Trei saptamani la liceu fara sa vad fata lui Michael sau a lui Luke. Ce as putea spune? Au fost cele mai frumoase saptamani. Si zic asta pentru ca zilele mele de fericire s-au dus pe apa sambetei cand cei doi au intrat pe usa. 
-Ti-a fost dor de mine? Spune Michael cu un zambet pervers.
-As vrea sa spun da, dar de ce sa mint. 😊 Imi inchid dulapul si acesta ma prinde de mana.
-Vreau ca data viitoare cand lipsesc chiar sa iti fie dor de mine. Acesta ma trage spre sala de muzica. Incerc sa ma opun dar e prea puternic pentru mie. 
Ajunsi in sala, o incuie.
-De unde ai tu cheile de la usa?
-As face orice pentru putina intimitate.
Ma ridica ca pe un sac de cartofi si ma pune pe catedra. Incepe sa ma sarute pe gat, dar opun rezistenta. Nu vreau sa se atinga de mine. Il imping dar nu are nici un efect. Ma las in voia sortii. Incepe sa ma sarute lent. Mainile lui se plimbau pe spatele meu. La inceput nu am vrut sa ii raspund, dar nu m-am putut abtine. M-a muscat de buza ca sa imi deschid gura iar limbile noastra au inceput jocul doimatiei.
-Destul pentru astazi. Spune raspirand greu.
Nu imi vine sa cred. Pic in capcana lui asa cum a facut si fata aceea. Il insel pe Cody.
-Ce s-a intamplat? Esti ok? pe fata lui se citea ingrijorarea. Era de inteles, cred ca eram alba ca varul.
-Ce iti pasa. Stiu ce incerci sa faci si nu tine cu mine. Si pam, o palma pe obrazul meu palid si-a facut aparitia pentru al colora.
  Imi pun mana la locul lovin si lacrimile imi curg pe fata.
-Imi pierd mintile cu tine. IESI! imi intinde cheile. Le iau in cea mai mare graba si incep sa alerg pe holurile scolii. Clopotelul a sunat de mult, nu mai e nimeni care sa ma vada in halul asta.  Totusi am avut impresia ca am vazut pe cineva cu coada ochiului cand am iesit.
  -Doamne, unde am gresit! tip in timp ce ma indrept spre iesirea scolii.
Nu m-am oprit nici cand paznicul a tipat la mine sa ma intorc. Ii simteam atingerile. Incepeam incet sa inebunesc. Parca era in spatele meu si radea de mine. M-am oprit brusc de parca cineva incerca sa ma opreasca, soptindu-mi numele. Mi-am sters repede lacrimile uscate de pe fata si m-am indreptat spre casa. Nu am inteles niciodata iubirea, chiar daca sunt impreuna cu Cody, tot ce facem e sa ne ascundem... de parca i-ar fi rusine cu mine.

Michael Povesteste

-Frate. Ce i-ai facut?
-Mai lasa-ma. E o prefacuta. ii tip lui Luke, care nu avea nici o vina, se afla doar la momentul nepotrivit, in locul nepotrivit.
Am incercat sa ma comport frumos cu ea, dar tipa asta chiar ma calca pe nervi. Vreau sa o am in patul meu, asa ca trebuie sa o iau cu forta daca cu frumuselul nu functioneaza. Dar mai intai trebuie sa scap de baiatul ala, Cody, caci am o impresie ca din cauza lui se comporta asa.
Dar poate maine. Deja m-am saturat de locul asta pe ziua de azi. Si am alte lucruri mai importante decat sa aud predicile directoarei ca iar chiulesc de la ore.

Jane Povesteste

-Cea mai urata zii din viata mea.
-Parca ti-am zis sa stai departe de el cand vine. E plin ne hormoni pentru ca nu si-o mai trage cat e plecat. Asa ca si-a pus pata pe tine si acum nu o sa scapi de el decat daca il omori sau te baga in pat la el. Lydia il cunoaste pe acest individ de mai mult timp, ma ajuta mult sa stau cu ea de vorba.
-Scuze,trebuie sa inchid. Ma mai suna cineva. Ne vedem maine la scoala. Te pup.
-Pa June.

-Alo?
-Ti-a trecut plansul? pot recunoaste vocea asta oriunde.
-Ce vrei? Nu accepti o respingere sau ce?
-Scumpo, eu nu stiu sa pierd. Asa ca ori iesi in fata casei ori intru peste tine. Ma ridic si ma uit pe fereastra. Masina lui era in fata casei iar el se uita direct la mine. De parca stia exact ca voi primi pe geam.
-Asteapta. Vin eu. Nici sa nu indraznesti sa intrii. Si ii arat degetul din mijloc.
-Cam dura pentru o plangcioasa.

Nu e de parca chiar vreau sa ii deschid, dar la cum il cunos ar sparge usa ca sa intre. Deschid usa si ghici ,noroc sau ghinion. Nu sunt sigura. Un urs mare de plus se afla in fata mea. Iar din spatele lui iese un cap mov de Michael.
-Nu stiam ca te poti transforma din bestie in jucarie draguta de plus. Ce vrei? Zii repede pana nu iti inchid usa in nas.
-Uite, voiam sa imi cer scuze. Stiu ca m-am comportat ca un mare idiot si chiar imi pare rau.
Stai,stai ,stai. Michael Gordon Clifford isi cere scuze? Daca visez sa ma trezeasca careva.
-Amm... cum zici tu. zici cu putina nesiguranta in voce. Intra...cred.
A lasat giganticul urs de plus pe fotoliu si s-a apropiat incet de mine. S-a uitat timid si m-a luat in brate. E de parca Michael de acum cateva ore a disparut ca prin magie. I-am raspuns la imbratisare.

Michael Povesteste

  Cine ar fi crezut ca ratata asta chiar mi-ar pica in capcana. Tot ce trebuie sa fac este sa ii castig increderea si sa o fac sa se intoarca impotriva prietenilor ei. Apoi imi pot face de cap cu ea.
-Hai sa luam relatia noastra de la inceput. De parca am fi straini. Asa putem uita greselile pe care le-am facut. spun calm pentru a o convinge.
-S-a facut. Buna straine. Sunt June Kent. Pe tine cum te cheama?
-Michael Clifford. Incantat de cunostinta. Am observat ca mergem la aceeasi scoala. Mi-ar face placere sa te conduc maine.
-Mersi. spune fata cu in zambet pe fata.
O sarut pe frunte si imi iau la revedere.