Profesorul de geografie

Final

Am decolat, totul e sfârșit acum. Și eu care ma gândeam ca o sa am cea mai frumoasa familie alături de Brian și ca Stacey va fi mereu lângă mine. E gata. Lacrimile îmi curg involuntar pe fata, din cauza gândurilor mele. Am ajuns in aeroport, iar părinții mei ma așteptau acolo.

-Hei, scumpo! Ce dor ne-a fost de tine.
-Hei, mami, tati!spun îmbrățișându-i
-Scumpo știu ca îți e greu, dar o sa te obișnuiești, iar când faci 18 ani poți sa te întorci daca vrei.spune mama sărutându-ma pe creștetul capului
-Normal ca vreau! Va iubesc!
-Și noi te iubim!

Urc in mașina părinților și astept sa ajungem. Sunt foarte entuziasmata ca îmi voi vedea noua casa și sunt curioasa sa văd cum arată. Ajungem și sunt impresionata de imensa clădire ce se ridica in fata mea. Are vreo 3 etaje, un perete de sticla și cu vedere spre un lac. E geniala, iar cuvântul geniala e puțin spus. Intram, iar in fata mea se întinde o camera super mare care e sufrageria cu o canapea, un șemineu, o plasma de toată Frumusețea pe perete și un perete era tapetat. Doamne, de când au părinții mei gusturile astea?! Când vreau sa intru și in Bucătărie îmi suna telefonul, era Stacey.

*
-Scumpo, acum voiam sa te sun! Am ajuns!
-Arya e ceva grav.
-Ce s-a întâmplat? Ești Ok?
-Da, da, eu sunt bine, dar nu pot spune același lucru și despre Brian.
-Stacey nu, spune ca nu e acel lucru la care ma gândesc eu.
-Îmi pare rău, scumpo. Peste 2 zile îl vom înmormânta. Poate poți ajunge si tu, chiar dacă nu mai e printre noi, va simți ca ești aici.
*

-Mamiiiiiii!!!!
-Scumpo, ce s-a intmplat? De ce plângi? Ridica-te!
-Mami, Brian...Brian a murit.spun și izbucnesc într-un plâns și mai tare
-Ooo, scumpo. Îmi pare rău, totul va fi bine. Noi suntem aici.
-Mami spune-mi ca pot merge.
-Sigur, draga mea! Vom veni și noi, cu toate ca nu l-am cunoscut, el te iubea.

*peste o zi*

-Trebuie sa mergem acum.
-Scumpo, numai cât am ajuns, odihnește-te puțin și vom merge.spune tata și lasă bagajele jos in casa
-Nu, tata. Tu nu înțelegi. Sunt ultimele 2 zile cu el, după nu o sa îl mai văd niciodată, trebuie sa merg acum.
-Bine, vom merge.

   Ajungem la capela, pentru ca acolo era depus sicriul lui. Intru și ma îndrept spre sicriu fără a saluta sau vedea pe cineva. Singurul meu obiectiv era sicriul. L-am văzut acolo, era acolo, întins pe spate, cu mâinile pe burta. Doamne, nu îmi poți face asta! Am pus mana peste a lui și plângeam, nu îmi poți face asta, Doamne! Era un om așa de bun, de ce l-ai luat de lângă mine? Ziua a trecut repede, era deja ora 1 noaptea, iar biserica trebuia închisă așa ca am plecat acasă.

*Urmatoarea zi*

   Am ajuns la biserica, dar nu am stat foarte mult pentru ca plecasem spre cimitir. Ultimul meu drum cu el, ultimul drum, nu ne mai putem tine de mana de acum, nu ne mai putem săruta. Totul s-a sfârșit, e gata! Am ajuns la cimitir, iar eu am început sa plâng din ce in ce mai tare pentru ca vedem cum îl bagă la 2 metri sub noi. "Ce e făcut din pământ, in pamant va ajunge" asta îmi spunea tata mereu când ii spuneam ca nu vreau sa mor. Acum îmi dau seama de toate lucrurile acestea. Am căzut in genunchi și plângeam, nu cred ca l-ai luat așa repede de lângă mine Doamne. Groapa a fost astupata. E gata, nu îl voi mai vedea niciodată. Toată povestea noastră de dragoste a ajuns la sfârșit. Acum pot spune ca e începutul sfârșitului meu. Cineva m-a ridicat. Nu pot sa cred, nu! E imposibil. Era Brian sau cel puțin geamănul lui. Erau identici, Brian nu mi-a povestit niciodată de un frate geamăn sau ceva de genul.

-Tu trebuie sa fii Arya, frumoasa iubita a fratelui meu! Eu sunt Dylan, fratele lui geamăn.
-Dar Brian nu mi-a povestit niciodată despre tine.
-Pentru ca nu ne înțelegeam foarte bine, iar când a avut accidentul eu am fost cel care l-a descoperit. Am simțit lovitura și am fost ghidat de instinctul de geamăn spre el.
-Nu pot sa cred!simteam ca vorbesc din nou cu Brian, îl simteam lângă mine.
-Îmi pare rău pentru el. Sper sa poți trece peste.ma ia in brațe, apoi pleacă.

   Asta a fost, gata. L-am pierdut și pe Brian celălalt. Doamne mi-ai dat cea mai grea zi din viața mea!

*So guys asta e! Finalul cărții Profesorul de geografie. Îmi pare rău pentru acest final, dar nu o mai puteam lungii foarte mult și am ajuns sa nu mai prea postez. Poate va urma un Volumul 2, dar încă nu sunt decisă. Nu mai prea am timp de nimic. Sper ca nu V-am dezamăgit și dacă am făcut-o îmi pare rău. Va iube și ne vedem in curând cu o noua carte despre care o sa va spun mai mult într-un anunț chiar aici! :*