Expertul Seducator

Capitolul 4

                           PATRU

Îmi amorţiseră picioarele stând la computer toată ziua şi, în afară de asta, aveam o poftă nebună să mă duc la Barul Ding Dong — n-aş fi crezut vreodată c-o să ajung să spun asta — să mă aşez lângă Ziggy la bar şi doar... să mă relaxez. De mult nu mă mai simţisem atât de bine cu o femeie fără să ne dezbrăcăm.
Din păcate pentru mine, cu cât petreceam mai mult timp cu Ziggy, cu atât mai mult îmi doream să transform situaţia în ceva care să implice dezbrăcatul. Şi ăsta mi se părea un abandon, de parcă mintea şi corpul meu preferau să recadă în familiarul confort al sexului decât să rămână pe teritoriul emoţiilor adânci.

Ziggy mă presa, chiar dacă n-o ştia; mă făcea să mă gândesc la toate, de la motivul pentru care îmi făceam meseria până la acela pentru care continuam să mă culc cu femei pe care nu le iubeam. Trecuse o veşnicie de când simţisem că vreau să preiau controlul asupra istoriei sexuale a cuiva şi să-l rescriu în totalitate, cu mâinile mele, cu scula şi cu gura. Dar, în ceea ce o privea pe Ziggy, nu puteam să-mi dau seama dacă aveam această dorinţă, deoarece sexul ar fi fost mai uşor decât modul în care îmi sucea minţile sau pentru că voiam să mă sucească în diferite feluri complet.
Aşa că am păstrat distanţa până la vreo zece, ca s-o forţez să socializeze şi să-şi petreacă timpul cu prietenii de la laboratorul ei.

Când am sosit, am zărit-o la bar fără mare dificultate şi m-am strecurat până lângă eaMi-am plecat şi eu ochii la berea din faţa mea, învârtind paharul pe suportul de carton. Bineînţeles că avea dreptate, atât de multe femei pe care le ştiam făceau sex din alte motive decât acelea de a juisa. Kitty îmi spusese odată că se simţea mai aproape de mine după ce ne-o trăgeam. Mi-o spusese exact când eu începusem, mental, să inventariez lucrurile care mă lăsau rece. Mă simţeam mult mai aproape de Hanna decât fusesem vreodată de Kitty, înainte, în timp ce făceam sex sau după.

Avea ceva ce mă făcea să mă simt flămând, de parcă aş fi vrut să fiu la fel de sincer şi de calm despre toate lucrurile din viaţa mea aşa cum era ea. Voiam s-o cunosc pe Hanna, să-i aud toate gândurile.

Am făcut o pauză, fiind pe cale să sorb din nou din bere, când mi-am dat seama că tocmai mă gândisem la ea ca la Hanna. Era ca şi când aş fi respirat după ce-mi ţinusem mult timp răsuflarea.
Ziggy era sora lui Jensen. Ziggy era puştoaica pe care n-o cunoscusem niciodată.

Hanna era această femeie de lângă mine, fără inhibiţii, stăpână pe ea, despre care eram foarte sigur că avea să-mi facă efectiv praf şi pulbere lumea. Salutare, Expertule Will!

După o pauză încărcată de o ciudată inspectare reciprocă, ea zise:

— Mersi că ai ven... că te-ai arătat. Keţinându-mi un hohot de râs, am întrebat-o:

— Ai luat cina? A dat din cap.

— Am fost la un local cu specific pescăresc, pe strada asta, puţin mai departe. Am mâncat midii pentru prima oară după nu ştiu câţi ani.
Când m-am strâmbat, m-a îmbrâncit în joacă.

— Nu-ţi plac midiile?

— Urăsc fructele de mare. Se aplecă spre mine, şoptind:

— Ei bine, au fost delicioase

. — Sunt sigur. Flasce şi greu de mestecat, cu gust de apă de ocean murdară.

— Mă bucur să te văd, zise ea, schimbând abrupt subiectul. Dar n-a dat înapoi, când m-am uitat întrebător la ea.

— În afara alergării, ştii.

— Păi, mă bucur să fiu văzut.
S-a uitat la ochii mei, la obraji, la buze, zăbovind un lung moment, înainte de a-mi reîntâlni privirea.