Pe camp de război

Prolog

     Ce e viata?  Buna intrebare.... Viata e un teatru ieftin...defapt
       Ne nastem,traim zbătîndu -ne sa ne fie bine ca sa avem ce pune pe masa si sa fim un model in societate , dar mai ales un model pentru copii nostri, ca mai apoi sa murim! Venind 'dulcea eliberare a mortii' . Si când vine, vine! Nu o intereseaza daca lasa in urma persoane îndurerate , si mii de lacrimi vărsate ! Cineva spune " Viața e o minciuna frumoasa, iar moartea un adevar dureros!" Si avea dpreptate, moartea nu te intreaba da vrei sau nu sa pleci. Te ia si te desparte de cei dragi, de părinți, de frati sau surori, de prieteni! Moarte nu se uita daca esti bogat sau sarac,  daca esti presedinte sau vânzător  la magazin, daca esti urat sau frumos , daca esti blond,roscat sau saten! Nu o intereseaza nici de cum de banii de care dispui sau de  sutele de proprieteti pe care le deti ! Aici bani nu te mai ajuta! I-ai facut de a lungu vieții, te-ai bucurat de luxul oferit de ei, de vacante exotice, haine de firma, bijuterii si pozitia in inalta societate, bine, dar cu tine in mormânt nu-i mai iei! În lumea de dincolo, după poarta Raiului , bine păzită de Sfântu Petru , nu te ajuta cu nimic! Nu-i poți lua cu tine! Nici in Împărăția lui Lucifer , chiar daca Lucifer si-a dorit mereu sa aibă tot mai mult din orice, nu iti e permis. Banii nu pot cumpara totul!
        Bani nu sunt singurele bogati pe care poate sa le dețină un om. Adevăratele bogății sunt copii! Lumina ochiilor părinților ! Moștenitorii tai,  cei care vor duce neamul mai departe, cei care isi dau toata silința sa te faca mândru , cei care când vei ajunge la bătrânețe te vor îngriji si cei care vor fi cu tine pana pe patul de moarte! De obicei acest lucru  se întâmplă după maturizarea deplina a copilului, când acesta are familia lui, este asezat la casa lui si isi priveste la rândul lui copii crescând ! Dar nu si in cazul meu. Am ajuns sa ma confrunt cu crudul adevar încă de la 19 ani, când mama s-a înălțat la Dumnezeu  ca sa ne poată veghea pe mine si surioara mea mai mica, care in prezent are aproape 4 anișori. Mama pentru mine o fost si v-a fi o mare eroina. M-a crescut de una singura avand in vedere ca tatăl meu biologic a murit pe câmpul de război. Desi a putut sa accepte ideea ca tata a plecat abea după 17 ani a reusit sa-si refacă viata si sa fie fericită pentru un an jumatate, când a aflat ca v-a fi mama din nou! Când a aflat a fost cea mai fericita femeie din lume! Zambea, râdea si isi trăia fiecare zi  imaginad-si ziua cea mare, ziua in care v-a avea loc mare intalnire cu micuțul suflet ! Daca mama era fericita si eu eram chiar daca ştiiam ca viitorul copil ii v-a capta întreaga atenție a mamei. Asa au trecut primele 6 luni, pline de voie buna. Dar apoi a venit nefericita zi,  ziua în care tot elanul mamei a fost tăiat. Ziua in care a mers la control,iar doctorul ia spus ca sunt sanse de 60% ca nasterea sa întâmpine complicații si ca sunt sanse extrem de mari in care sa fie pusa intr-o situație de viata si moarte. Ea sau copilul! Mama nu a spus nimic, a păstrat acest amănunt pentru ea convinsă fiind ca nu v-a fii nevoie sa faca alegerea, desii in interiorul ei stiia ca daca asa vrea Dumnezeu sa fie, copilul v-a fi pe primul loc fara dar sau poate!

       Au mai trecut 2 luni, mama doar ce intrase in cea de a 8-a luna. Mai era putin si venea bebelina, mai era putin si îmi întîlneam surioara. Camera ei era deja amenajată ! Era perfecta , mama s-a ocupat de fiecare detaliu...Nimic nu i-a scăpat ! Eram in sfarsit o familie fericita si implicată.  Părea ca nimic nu ne poate strica bula de fericire in care traiam , asta pana când  intr-o zi în tampul cinei mamei i sa rupt apa! Greg, tatăl meu vitreg, a sunat la ambulanță si a fugit in camera bebelinei sa impacheteze cele necesare. Intre timp eu am rămas cu mama. După ce Greg a iesit din living mama m-a luat de mana si mi-a spus printre lacrimi ce e drept ..... "Yanna draga mea, iubita mea, azi vom primii un nou membru ! Azi vine Abby! Vreau sa stii ca va voi iubii neconditionat pe amândouă si voi fi mereu langa voi si va voi păzi! Sa nu o lasi niciodată singura, apar-o si pazeste-o! Si nu uita mama te iubeste  pana la infinit si inapoi!" La inceput nu am stiu ce voia sa spuna, asta pana când după 7 ore de asteptat cu sufletul la gura pe holurile spitalului am aflat ca mama a preferat sa-i salveze viata lui Abby,  sacficandu-si viata. Atunci am aflat ca au aparut complicatii , iar mama a ales sa trăiască Abby chiar daca stiia ca asa nu v-a apuca sa-i vada chipul micutului ingeras.A facut alegerea singura fiind ca stiia ca nu voi fi in vecii vecilor de acord cu asta.....dar când am aflat era prea tarziu,  nu am putut sa mai facem nimic...defapt nici daca aflam mai devreme nu puteam sa-i schimb decizia mamei...si-a pus pe primul loc viața si siguranta copilului ei....