Fugind De Dragoste🔞

Capitolul IV

         Următoarea zi începu sub suspicii nefavorabile.  Kathleen nu dormise bine şi dispoziția nu i se îmbunătății când ajunse la micul dejun şi-l găsi pe Erik acolo. Zâmbea,  glumea cu copiii, flirtând cu educatoarele. Cu un aer firesc, ea mâncă biscuiți de casă, ce păreau mai uşori ca un fulg şi se topeau în gură, deşii în mod obişnuit nu mânca biscuiți. Dar în dimineața asta, biscuiții ar fi putut fi şi de cretă, că ea tot i-ar fi mestecat mecanic, înghițind din când în când din cafeaua cu lapte. Aroma şuncii proaspăt prăjite şi a ombletei care nu era deloc apetisantă. Era ca şi cum peste noapte întreaga ei lume s-a întors pe dos. Era din cauza lui Erik Goudjonsen, şi-l ura pentru asta. Demisionase din serviciul ei ca să scape de atenția nedorită a unui bărbat cu un eu supradimensionat. Acum, găsea că David Ross era un amator în comparație cu operatorul T.V.
      Numai în unghiurile cele mai ascunse ale minții, recunoştea cât de mult o afectase sărutul lui. Fusese iute, aproape în joacă, dar eficient. Când îi simțea fârful limbii lui pe buze, un val de plăcere îi inundase sânii şi coborâse spre mijlocul trupului, lăsând în urmă un gol dureros.
      Kathleen admise acum, privindu-l pe furiş printre genele negre, că, în brațele lui, se purtase corect. Tot ceea ce făcuse de  când îl întâlnise, fusese o reacție defensivă la masculinitatea lui agresivă. Era evident că-l amuza s-o scoată din sărite.
      Hotărâtă să nu-l lase s-o provoace, Kathleen îşi făcuse planuri pentru ziua urmăoare. Era o femeie capabilă, independentă şi până la sfârşitul zilei avea s-o afle şi el. În ceea ce o privea, ea avea să-l trateze cu politețe rece, cu profesionalism, şi avea să răspundă tachinărilor lii insinuate cu tolerantă.
      Sigură pe ea, se ridică în picioare, şi privi ceasul şi suflă hotărât în fluierul pe care-l purta la gât.

-Toți din grupa a IV- a, ne întâlnim afară, pe scări. Repede! Fu mândră de fermitatea glasului ei şi-şi duse tava la ferestruica de serviciu dinspre bucătărie, ținându-şi capul sus.
     Ieşind pe uşă şi îndreptându-se spre grulul ei, se trezi față în față cu Erik. Stătea în poziție de drepți şi o salută milităreşte, spre hazul copiilor.

-La ordin, sergent.
    Înghițindu-şi replica usturătoare ce-i stătea pe limbă, spuse amabilă:

-Ți-ai luat tot ce-ți trebuie?

-Da, sunt gata. Spuse el solemn.
         Asta s-o crezi tu, se gândi Kathleen în sinea ei.

-Foarte bine, spuse ea tare. Să mergem.
      Pregătise un program cu activități extenuante.
       Sperând să-l pună pe domnul Goudjonsen la locul lui, era dezamăgită să constate că el făcea totul bine, excelând într-adevăr în toate. Urca poteca abruptă, stâncoasă, ca o capră, cărându-şi camera pe umăr, gata oricând so folosească. Cum de putea? Se întrebă ea exasperată, când ajunseră la locul de unde trebuiau să se întoarcă. Se prăbuşi pe iarbă să se odihnească.

       Intre timp, Erik înregistra copii care-şi deschiseseră termosurile şi sorbeau înghițituri mari de apă, îşi scoteau pietricelele din tenişi sau se avântau în pădure, în căutare de noi descoperiri.
     Kathleen se rezemă de un copac, cu ochii închişi. Şi-i deschise însă imediat, simțind corpul masiv al lui Erik aşezându-se jos lângă ea.

-Uhh, expiră într-un oftat lung, ştergându-şi fruntea cu batista, cum de faci asta în fiecare zi?

-Ai obosit? Întrebă ea, cu o umbră de neâncredere.

-Sigur. Tu nu? Dac-aş face asta în fiecare zi, într-o săptămână aş fi mort!
       El zâmbi, iar ea răpsunse cu un râs uşor. Era un punct în favoarea ei pe tabela de scor?
        Duă ce se întoarseră la complex şi luară un prânz grăbit, merseră pe teren să exerseze tragerea la țintă cu arcul. Copiii insistară să incerce şi Erik.
         El trase mult mai bine decât Kathleen şi copii se înghesuiră în jurul lui, uimiți că nimerea de fiecare dată exact în centrul țintei. Apoi, camera îşi reluă locul pe umărul lui şi-i filmă pe copii exersând, îndrumați de Kathleen.
        Până la mijlocul după-amiezei, îi mai trecuse din amărăciune şi-i acordă lui Erik un respect puțin invidios. Nu-şi uita niciodată munca.  Camera de filmat era ca o extensie a brațului său şi avea permanent grijă de ea. Iar relațiile lui cu copiii o surprinseră. Era răbdător, răspundea la nenumăratele lor întrebări, glumea, îi necăjea, îi certa cu reală aptitudine.
        Când ea suflă în fluier pentru înot, copii țipară entuziasmați şi o luară la goană spre râu.
        Alergând să-i ajungă, Kathleen îl văzu peste umăr pe Erik întorcându-se spre complex. Îşi alungă uşoara dezamăgire şi fugii spre râu după copii.
      Purta un bikini, cam conservator, sub şort şi tricou. Se drezbrăcă şi se avântă în curentul iute. Curând, copii o închiseră în jocul lor, se jucau de-a caii şi ea se lupta să-şi țină capul la supra suprafață, în timp ce ei încercau so tragă la fund. La sfârşit, râzând şi țipând, se îndurară de rugămințile ei şi-i dădură drumul. Ieşi din apă, dându-şi şuvițele ude la o parte de pe față.
         Arunci îl văzu pe Erik stând în picioare pe mal, în costum de baie, dar cu camera de pe umăr îndreptată direct spre ea. Ezită, apoi zâmbi de formă şi se întoarse spre copii, să-i potolească.
     Ieşi pe mal şi-şi şterse părul ud.