Fugind De Dragoste🔞

Capitolul III

     - Intră, dragă.  Te aşteptam.
  Încă stând în fața uşii, Kathleen se trezi față în față cu Erik Goudjonsen. Acesta se ridică de pe canapeaua în stil american vechi, stând cu spatele spre Harrison.

-Kathleen Haley, Erik Goudjonsen - făcu Edna prezentările. El e operator la UBC. Erik, Kathleen este unul dintre membrii consiliului de conducere. Pur şi simplu, n-am putea să ne descurcăm fără ea.

-Oo, am cunoscut-o pe domnişoara Haley. Ne-am ciocnit unul de altul în după-amiaza asta.

  Kathleen ar fi dorit să aibă curaj să-l plesnească peste fața plină de satisfacție. De dragul prietenilor ei, spuse politicos:

-Bună ziua din nou, domnule Goudjonsen.

-Intră şi atai jos, Kathleen, spuse B.J. Domnul Goudjonsen tocmai punea întrebări despre Mounatin View şi i-am spus că eşti simgura care ar putea să-i explice cel mai bine concepția acestei tabere, întrucât ai trăit aici. Vom merge imediat la cină!
    Pentru că Edna şi B.J. Harrison ocupau singurele două fotolii din cameră, Kathleen nu avea altă posibilitate decât să se aşeze lângă Erik pe canapea. Controlându-se, trase de maşetele pantalonilor şi se aşeză.

-Ce-ați făcut azi, Edna, B.J.? Intrebă ea.  Cei doi îi erau la fel de dragi ca nişte părinți. În vârstă de vreo 60 de ani, erau puternici şi sănătoşi. Dragostea şi grija pe care o arătau orfanilor care veneau în tabără vara erau impreaionante.
   Kathleen se gândea întotdeauna la ei ca la o singură persoană şi, destul de ciudat, ei se asemănau unul cu altul.

-Curgea o țeavă într-una din cabane şi azi  m-am ocupat de ea, spuse B.J. Cred că am economisit plata instalatorului. O să ştim sigur într-o zi sau două, chicoti el.

-Mulțumesc, dragă. Edna îl bătu uşor pe genunchi. Poate te ocupi mâine şi de instalația aia de aer condiționat.

-Vezi, Erik? B.J. îşi deschise brațele a neajutătoare. Nu sunt mulțumite niciodată.

-Hei, tu! Exclamă Edna mângâind drăgăstoasă umărul soțului. Îşi întoarse atenția către operator,  care aprecia exemplul de afecțiune al cuplului vârstnic. Erik, Kathleen a venit prima oară aici în tabără când avea 14 ani. Nu vreau să te simți jenată, Kathleen, dar cred că Erik ar vrea să asculte povestea ta
    Ochii ei buni erau neliniştiți, dar zâmbetul de pe fața tinerei o calmă.

- Nu, niciodată nu-mi provoacă neplăcere să vorbesc despre Mountain View. Kathleen se forță să-l privească în față pe Erik. Faptul că era aşezată atât de aproape de el pe canapeaua mică, o făcea să-i simtă jenat prezența. Virilitatea lui brută era aproape un lucru tangibil, pe care îl simțea pătrunzându-i prin piele

-Părinții mei au murit într-un accident nautic când eu aveam 13 ani. Nu aveau nici o rudă în viață, iar eu nu aveam frați sau surori. Prietenii lor m-au dus la un orfelinat în Atlanta. Era bine condus şi cunoscut ca unul din cele mai bune din țară. Dar fiindcă crescusem ca unic copil în familie, mi-a fost greu să mă adaptez. Am început să iau note foarte proaste. Am devenit bătăuşă. Pe scurt, eram o puiştoaică rea.
    B.J. râse dar Edna îl privi cu reproş şi el tăcu.

-În vara urmăroare, orfelinatul m-a trimis aici. M-am împotrivit foarte tare, aşa cum mă împotriveam la orice pe vremea aceea. Mi se părea că toată lumea mă nedreptățeşte. Dar în vara aceea, întregul curs al vieții mele s-a schimbat.
    Vocea ei era plină de emoție şi zâmbi tandru către Harrison.

-B.J. şi Edna au refuzat să mă lase să-mi distrug viața prin amărăciune şi ură. M-au învățat cum să iubesc din nou iubindu-mă, când meritam cel mai puțin dragoste. Am început să mă port din nou ca o ființă umană şi nu ca un animal rănit. Le datorez atâta recunoştință, încât n-aş putea niciodată să mă recompensez.